Nr. 3 și Nr.4

- Nu e nimic.
- Unde?

Un rău nu vine niciodată singur. La fel și bărbații. Vin mereu câte doi, să am de unde alege.

Nici nu știu în ce ordine trebuie etichetați. Practic, pe Nr. 4 l-am cunoscut înaintea lu Nr. 3, dar și-a căpătat titlul de Bărbat [folosit] în viața mea abia după.

Cu 3 am ieșit o vreme, până de sărbători. Era genul de om drăguț și adorabil, pe care să îl apuci de fălcuțe și să îl strângi în brațe. În mod evident lucrurile s-au stricat, eu am plâns, mi-a trecut și m-am împrietenit cu 4. Lu' 3 părea să nu îi convină, ceea ce făcea lucrurile cu atât mai frumoase. Totuși, parcă nici 4 nu se ridica la standardele mele.

Partea amuzantă a venit abia după câteva luni, când, sub ochii lu 3, m-am întâlnit cu 4 care venise cu noua prietenă. 3 era plin de satisfacție, 4 de regret, iar eu de indiferență pentru că oricum nu mă mai interesa, 5 plecase cu surle și trâmbițe din peisaj, iar 6 abia intrase.

Și pentru că viața mea e un film, vorba lui E., după alte câteva luni, sorții au decis să am de lucru cu 3, să mai picăm și în aceeași echipă și, pentru să-mi tragă numele dintr-o căciulă, fiind astfel obligat să îmi facă diverse surprize, drept prieten secret. Evident, cu 4 prin preajmă.

Morala: Practic, alegi doar ordinea în care vin.

Tragi-comedia "Basescu, Geoana si Mogulii"

- Păi cum, suntem prieteni!

Sunt unii fixați pe comunism. Și culmea! exact ăia care nu au trăit acele vremuri, care nu știu de ce e Iliescu criminal și ce s-a întâmplat exact la Mineriade. Și exact ăștia latră acum despre libertate, democrație, drepturi și alte mizerii, lătrături mai ceva ca odele închinate tovarășului.

La nivel național, ca și regim politic, comunismul e mort. Că oamenii încă nu, este partea a doua. Dar de aici până la a-l numi pe unul și pe altul comunist și criminal, ar trebui să fie o cale (mai) lunga. Cum ar fi ca măcar pentru o zi să vorbim în cunoștință de cauză? Să folosim atribute mai la îndemâna experienței? Așa că data viitoare când zicem comunism, criminal, mineriade, democrație, drepturi și libertate, să răsfoim un pic un manual de istorie, un curs de politologie sau măcar niște ziare. Într-o țară în care Constituția e hârtie igienică la Cotroceni, în care cele patru puteri din stat sunt sub papucul unui singur om, în care același om hotărăște cine si unde să se întalnească și care uită de propriile întâlniri, ei bine, asta nu e o țară democratică, plină de drepturi și libertăți.

Nu îmi pun speranța în nimeni, dar știu pe cine nu susțin. Nu mai cred că cineva o să salveze plaiul acesta, că cineva chiar ar vrea să faca ceva. Dar tocmai pentru asta, nu vreau ca în următorii 5 ani să se îmbogățească aceleași lepre viciate și vicioase, jogodii devenite între timp doamne, cu facultăți terminate pe puncte la particulară.



(Pe un glas tremurat și lacrimi în ochi): Să îți fie rușine, Dinu Patriciu!

- SFĂRȘIT -

Dilemă

- Fata, eu cred că e vorba de Oțil în capitolul ăsta, tre să îți dau să citești!
- Băi, nu am Cațavencu la mine... Hai să văd cum scrie Răduleasca!

Dintre toate divele atohtone, de ea chiar îmi place. Nu știu de ce. E naturală, uneori atât de naturală încât mai are rătăciri. Am fost curioasă să văd cum scrie și am avut o surpriză plăcută: scrie îngrijit, chiar bine! Și cu substanță.

Așa că azi l-am lăsat pe profesor pentru Mihaela. Și eu sunt convinsă că partea aia e despre Chișu...

La anu'

Totul începe la anu'...

În luna decembrie miroase a mahmureală și a planuri de viitor. În decembrie zici că la anu' nu mai fumezi, că bei mai puțin, că o să citești mai mult, că o să ai mai multă grijă de prieteni, că o să mănânci sănătos și că o să faci mișcare. Dar până la anu' mai e o lună de desfrâu în care fumezi, bei, citești ziare, uiți, mănânci la Mc și alergi până la frigider.

Tot de la anu' nu o să îți mai pese de el, pentru că nu mai vrei să te gândești la el și pentru că știi că nu se gândește la tine. Îți zici că oricum o să gasești altul mai bun, că doar nu e singurul bărbat din lumea asta și că ar deveni gelos dacă ar afla asta. În luna decembrie îți închei socotelile cu anul ăsta și îți promiți ție că anu' viitor va fi unul mai bun.

Dar știi că în 1 ianuarie o să îi dai mesaj că îți lipsește și ești conștient că nu e nici singurul și cu atât mai mult, nici cel mai bun, dar că el e bun pentru tine și că dacă te-ar vedea cu altcineva, tu ai plânge și nu el. Și mai știi că între a da banii pe cărți sau pe petreceri (ca să nu zic băutură), vei alege petrecerea, că vei avea momente în care o să uiți de prieteni, că vei mânca același meniu Big Tasty normal cu cola zero și sos de maioneză și că sporturile favorite vor fi aruncatu' cu privirea sau aruncarea greutății în spinarea altuia.

E așa ciudat că oamenii pot să creadă că o singură schimbare de dată le schimbă radical viața. Până la urmă, oamenii sunt cam proști... Asta face ca decembrie să fie atât de trist. Nu?