îmi plac lucrurile mici în spaţiu mare. Aşa ele par şi mai mici
De o săptămână încerc să fac curat în camera, să arunc hainele pe care nu le mai port, hainele vechi, hainele de când eram mică şi hârtii inutile. Evident, toate sub ochiul atent al lui Cerber, care se manifestă plângând şi zbierând la vederea ereziei de a arunca lucruri în stare bună, dar inutile, care doar transformă cuibul într-un mare depozit de molii.
În circul de nedescris, am auzit că eu nu am amintiri şi că nu păstrez lucruri.
Amintirile mele fizice sunt câteva tricouri primite de la oameni la care am ţinut cândva şi care sunt folosite drept pijamale, un trandafir uscat, nişte scrisori de la un fost coleg de clasă, albumul de terminarea liceului şi câteva poze. În rest, nu păstrez nimic din ceea ce nu poate fi conservat pe o margine de hardisk. Păstrez cu nostalgie mesaje pe care ştiu că nu le voi mai citi niciodată şi păstrez telefonul care nu mai e perfect funcţional, în speranţa că îl voi repara şi voi găsi nişte mesaje, pe care evident, nu le voi mai citi. Dar le am acolo. Să fie...
În circul de nedescris, am auzit că eu nu am amintiri şi că nu păstrez lucruri.
Amintirile mele fizice sunt câteva tricouri primite de la oameni la care am ţinut cândva şi care sunt folosite drept pijamale, un trandafir uscat, nişte scrisori de la un fost coleg de clasă, albumul de terminarea liceului şi câteva poze. În rest, nu păstrez nimic din ceea ce nu poate fi conservat pe o margine de hardisk. Păstrez cu nostalgie mesaje pe care ştiu că nu le voi mai citi niciodată şi păstrez telefonul care nu mai e perfect funcţional, în speranţa că îl voi repara şi voi găsi nişte mesaje, pe care evident, nu le voi mai citi. Dar le am acolo. Să fie...
2 replici:
exact asta am experimentat si eu in weekend. Doar ca eu pastrez multe lucruri. In cutii, in pod (ce inseamna sa stai la casa - bagar fizic si emotional pe masura)
We love Cerber!
Trimiteţi un comentariu