Steaua și Simfonia a V a

Da' de ce mama dracu' înjurați?! Doar a dat steaua gol!

Când eram mică voiam o viață socială și voiam să merg cu mama pe oriunde s-ar fi dus. Țin minte că într-o seară voia să se ducă împreună cu bunică-mea la un concert, iar eu să rămân acasă cu bunicul. Am făcut așa un circ până când s-au văzut nevoite să mă ia cu ele.

În sala de concert nu am scos niciun sunet și nici nu am vrut să plec la pauză, deși femeile insistau. Nu mai țin minte dacă mi-a plăcut sau nu și nici dacă m-am plictisit sau nu. Singurul lucre pe care mi-l amintesc e Simfonia a V a, pe care recunosc și acum, fără să o mai fi ascultat voit și integral, de atunci.

17 ani mai târziu, particip la o strângere de băieți care avea ca scop vederea unui căcat de meci, finalizat cu o partidă suculentă de Wist. Personal, mă interesa Wistul și mai puțin Steaua - Craiova, un meci mai plictisitor decât întreg fotbalul românesc. Din nou, nu am scos niciun sunet și nici nu am plecat la pauză. Dar m-am plictisit.