Dragă Bennie,

Recunosc că am avut momente în care m-am întrebat dacă am făcut bine și au mai fost momente în care nu ți-am acordat niciun fel de credit. Au fost nopți în care nu am putut dormi pentru că nu știam ce faci și zile în care cădeam din picioare de oboseală din cauza ta.

Mereu mi-am dorit un câine. Canapeaua în L a fost cumpărată special pentru tine, la fel și elanul pe care dormi tu acum. Până să te am, iubeam cățeii altora și plângeam în petshopuri. Stiam ce nume o să îți pun, ce mâncare îți voi da, la ce veterinar te voi duce și ce voi face cu tine în vacanțe. M-am interesat de toate detaliile și numai tu mai lipseai. Când în sfârșit ai venit, am avut un șoc: erai peste tot, mi-ai invadat spațiul și timpul. Deși erai foarte cuminte, eu eram mereu agitată pe lângă tine. Fără motiv.

Acum m-am liniștit, iar tu îmi umpli viața. Ești singurul care plânge când plec de-acasă și singurul care mă întâmpină bucuros și scâncind. Ești singurul care se pune pe mâna mea când sunt suparată și singurul care se încolăcește la picioarele mele când lucrez.

TU ești cățelul meu: ești vărsător, dormi mult, ai lipsă de calciu și negi.

Auzi, Bennie? Oare cum o să arătăm noi peste ani și ani?