Când câinele meu mi-a ros cei mai frumoși și scumpi pantofi, primul meu gând a fost "Cine mama dracului m-a pus să îmi iau câine, când ador atât de mult pantofii?". Apoi mi-am auzit "Cine te-a pus să îi lași acolo?", "Tu nu îl iubești", "Ție nu îți trebuia câine la cât de egoistă ești..." etc.
Sunt egoistă, nu îmi plac compromisurile, lucrurile mele sunt doar ale mele, iar iubire necondiționată am doar pentru mine. Restul e un exercițiu al toleranței mele. Pot învăța să iubesc necondiționat o ființă de orice fel exterioară mie?
1 replici:
Si cine se bucura atunci cand vii acasa? Eu nu regret nicio pereche de pantofi aruncata din cauza catelului.El este singurul care te iubeste neconditionat si care are nevoie doar de dragostea ta :p
Asta ti-o spune o stapana de catel cu pantofii rosi
Trimiteţi un comentariu