oaia colorată

Vreau mentorat și nu educație

2011-04-29T17:15:00.005+03:00

Tras prost, un șut în cur rămâne doar un șut în cur.

Oamenii mari le știu pe toate și își iau juniori doar ca să le confirme asta. Oamenilor mari le place să șteargă cu cei mici pe jos, să îi umlilească și să dea cu ei de pereți. Ei simt că orice junior are nevoie de educație, că nu învață nimic util la școală și că e adus dintr-un ocean al necunoașterii pe un tărâm al științei absolute. Oamenilor mari le place să fie idolatrizați și să fie rugați cât se poate de frumos. Oamenii mari se simt datori să dea o lecție gratuită despre "superioritatea șefului".

Din poziția juniorului, nu am înteles niciodată de ce ai vrea să fii pupat în cur de unu' despre care tu oricum crezi că nu știe nimic. Tot din poziția juniorului, cred că inconsistența asta și mentalitatea "e junior, deci il fut" nu arată decât nesiguranța propriei persoane. Iar ca junior, lecția asta învățată pe cont propriu, vine impreună cu aroganța.

Fiecare grup de oameni frumoși are un urât de care să râdă

2010-11-30T23:53:00.003+02:00

Ce faci dacă nu mai ai idei, chef și inspirație? Declari nul?

E cam tristă situația, pentru că se presupune că asta o să fac. O să scriu și o să am idei să îi conving pe grași să cumpere o margarină "lait", pe hipseri o mașină exagerat de scumpă și pe tinerii inculți să se ducă la evenimente culte.

Dar ce faci dacă vezi un mare hău și nu mai poți scrie decent despre nimic, dacă "becspeisul" a devenit cea mai apăsată tastă și "nu" cel mai bun prieten? Ce faci dacă ești în pană? Dacă îți torturezi creierii și nu te mulțumește nimic? Ce faci dacă nu mai poți scrie despre tine, despre bărbații din viața ta, despre margarine, despre campanii eșuate, despre femeile proaste, despre muzică? Lași totul baltă și te apuci de altceva?

Deci, ce faci?

Se poate învăța dragostea necondiționată?

2010-10-12T14:35:00.002+03:00

Când câinele meu mi-a ros cei mai frumoși și scumpi pantofi, primul meu gând a fost "Cine mama dracului m-a pus să îmi iau câine, când ador atât de mult pantofii?". Apoi mi-am auzit "Cine te-a pus să îi lași acolo?", "Tu nu îl iubești", "Ție nu îți trebuia câine la cât de egoistă ești..." etc.

Sunt egoistă, nu îmi plac compromisurile, lucrurile mele sunt doar ale mele, iar iubire necondiționată am doar pentru mine. Restul e un exercițiu al toleranței mele. Pot învăța să iubesc necondiționat o ființă de orice fel exterioară mie?

De când am scris ultima oară...

2010-10-08T14:22:00.002+03:00

... am uitat cum e să scrii cu diacritice și dacă gheață se scrie cu "e" sau cu "i"
... mi s-a zis de zeci de ori "postează dracu' ceva pe blogul ăla"
... am dat de două ori același examen, de fapt de 3: prima oară am dezamăgit eu, a doua oară el, iar a treia ne-am împacat
... am avut 290 de postări necitite pe blogurile altora
... mi s-au îndeplinit dorințe mai vechi
... am pierdut o mare iubire: pantofii Fornarina
... am avut emoții
... am iubit
... am râs.

Dragă Bennie,

2010-09-08T23:28:00.004+03:00

Recunosc că am avut momente în care m-am întrebat dacă am făcut bine și au mai fost momente în care nu ți-am acordat niciun fel de credit. Au fost nopți în care nu am putut dormi pentru că nu știam ce faci și zile în care cădeam din picioare de oboseală din cauza ta.

Mereu mi-am dorit un câine. Canapeaua în L a fost cumpărată special pentru tine, la fel și elanul pe care dormi tu acum. Până să te am, iubeam cățeii altora și plângeam în petshopuri. Stiam ce nume o să îți pun, ce mâncare îți voi da, la ce veterinar te voi duce și ce voi face cu tine în vacanțe. M-am interesat de toate detaliile și numai tu mai lipseai. Când în sfârșit ai venit, am avut un șoc: erai peste tot, mi-ai invadat spațiul și timpul. Deși erai foarte cuminte, eu eram mereu agitată pe lângă tine. Fără motiv.

Acum m-am liniștit, iar tu îmi umpli viața. Ești singurul care plânge când plec de-acasă și singurul care mă întâmpină bucuros și scâncind. Ești singurul care se pune pe mâna mea când sunt suparată și singurul care se încolăcește la picioarele mele când lucrez.

TU ești cățelul meu: ești vărsător, dormi mult, ai lipsă de calciu și negi.

Auzi, Bennie? Oare cum o să arătăm noi peste ani și ani?

Aventurile lui Bennie

2010-08-14T12:15:00.002+03:00

De mâine las incursiunea în lumea bărbaţilor pentru Bennie, un beagle. Care va avea şi el un blog si un cont de facebook :-)

În fund

2010-08-03T16:53:00.004+03:00

Oamenilor le place în spate. Ce e drept, că în și prin spate se petrec cele mai josnice, suculente, palpitante sau extraordinare activități concepute de mintea umană. Oamenii te înjunghie pe la spate, te vorbesc pe la spate, te pupă în fund, te mușcă de cur sau mănâncă căcat.

E uimitor să te uți în spate și să ai ce vedea. Din fericire, natura m-a înzestrat cu un fund generos, încât să fie loc pentru toți împătmiții și cu niște picioare aproximativ scurte să nu fie nevoie să se ridice nimeni pe vârfuri. Îmi cer scuze pentru cei care trebuie să se aplece.

Totuși, oricât de plăcută ar fi priveliștea din spatele meu, aș vrea să stau jos. Mă voi umple de varice tot mergând înainte.

Despre superMame

2010-08-03T16:10:00.003+03:00

ba mă-ta-i băh!

ora 9.00

Alex: "Cine doarme-acuma mă-sa-i curvă. Adu sare, piper, ulei si oțet"
io: "băh, dormeam și doarme și mama lângă mine. Aduc"
Alex: "hahahahahah"

ora 14

Mama: "ce faci?!"
io: "tai lemne"
Mama: "cine nu taie lemne mă-sa-i curvă"

Steaua și Simfonia a V a

2010-08-02T00:27:00.003+03:00

Da' de ce mama dracu' înjurați?! Doar a dat steaua gol!

Când eram mică voiam o viață socială și voiam să merg cu mama pe oriunde s-ar fi dus. Țin minte că într-o seară voia să se ducă împreună cu bunică-mea la un concert, iar eu să rămân acasă cu bunicul. Am făcut așa un circ până când s-au văzut nevoite să mă ia cu ele.

În sala de concert nu am scos niciun sunet și nici nu am vrut să plec la pauză, deși femeile insistau. Nu mai țin minte dacă mi-a plăcut sau nu și nici dacă m-am plictisit sau nu. Singurul lucre pe care mi-l amintesc e Simfonia a V a, pe care recunosc și acum, fără să o mai fi ascultat voit și integral, de atunci.

17 ani mai târziu, particip la o strângere de băieți care avea ca scop vederea unui căcat de meci, finalizat cu o partidă suculentă de Wist. Personal, mă interesa Wistul și mai puțin Steaua - Craiova, un meci mai plictisitor decât întreg fotbalul românesc. Din nou, nu am scos niciun sunet și nici nu am plecat la pauză. Dar m-am plictisit.

Sfaturi

2010-07-28T16:11:00.003+03:00

tu ştii cel mai bine.

Există sfaturi cu nasul înfipt deranjat în curul tău, sfaturi de domeniul SF, sfaturi naive, sfaturi curajoase, sfaturi tâmpite, sfaturi drăguţe, sfaturi care vin din dragoste, sfaturi care vin din invidie şi sfaturi care vin degeaba.

Dacă ar fi să fac un top al celor mai bune sfaturi, el ar arăta cam aşa:

3. dă-o-n/dă-i-n/dă-le-n/dă-l în p...ana mea!
2. tu ştii cel mai bine, faci cum crezi.
1. bea o bere şi gata!

în spaţiu

2010-07-28T15:38:00.003+03:00

îmi plac lucrurile mici în spaţiu mare. Aşa ele par şi mai mici

De o săptămână încerc să fac curat în camera, să arunc hainele pe care nu le mai port, hainele vechi, hainele de când eram mică şi hârtii inutile. Evident, toate sub ochiul atent al lui Cerber, care se manifestă plângând şi zbierând la vederea ereziei de a arunca lucruri în stare bună, dar inutile, care doar transformă cuibul într-un mare depozit de molii.

În circul de nedescris, am auzit că eu nu am amintiri şi că nu păstrez lucruri.

Amintirile mele fizice sunt câteva tricouri primite de la oameni la care am ţinut cândva şi care sunt folosite drept pijamale, un trandafir uscat, nişte scrisori de la un fost coleg de clasă, albumul de terminarea liceului şi câteva poze. În rest, nu păstrez nimic din ceea ce nu poate fi conservat pe o margine de hardisk. Păstrez cu nostalgie mesaje pe care ştiu că nu le voi mai citi niciodată şi păstrez telefonul care nu mai e perfect funcţional, în speranţa că îl voi repara şi voi găsi nişte mesaje, pe care evident, nu le voi mai citi. Dar le am acolo. Să fie...

Şosete

2010-07-20T14:14:00.002+03:00

Dacă arunci o pereche de şosete murdare în fundul dulapului şi pui rufe curate peste, nu rezolvi nimic. La un moment dat, tot o să ai nevoie de ceva din sertarul ăla şi atunci o să te lovească duhoarea. Aşa că zilele trecute am zis să dezgrop perechea aia de ciorapi jegoşi, îngropată acum câţiva ani în dulap şi să îi fac faţă.

Aşadar, m-am plimbat prin Piaţa Mare, am mâncat în locul ăla şi apoi am plecat acasă, unde am înlocuit mizeria cu un ticou alb şi curat.

absolut.orice

2010-07-12T16:16:00.003+03:00

vreau să scriu pe blog că m-am căcat azi şi a fost bine,
şi pot să fac asta.

Deoarece din diverse motive de genul "vad cunoscuţii si nu e ok" sau "dacă ai scris asta despre mine, înseamnă ca o să publici şi restu'?" primesc plângeri (nefondate), de azi avem o rubrică "Sugestii şi reclamaţii" - cine şi ce nu i-a convenit.

Toţi şi restu'

2010-07-10T03:46:00.002+03:00

În clipa în care mori îţi vezi înaintea ochilor toată viaţa.

În momentele în care îţi omori sufletul ca să nu mai simtă nimic, îi vezi pe toţi cei care l-au chinuit. Îl vezi pe primul iubit care arată bine şi de care îţi este parcă dor. Nu neapărat că era EL, ci doar pentru că a fost primul. Şi pentru că îţi spune că te-ai făcut cam porno. Îl vezi pe ăla cu care ai dormit la nenorocirea aia de chef şi v-aţi încuiat în cameră ca sa nu mai vină alţi idioţi să doarmă cu voi şi să vă înghesuie. Iar restul cretinilor sunt convinşi şi azi că v-aţi futut. Vezi o grămadă de oameni pe care îi recunoşti din liceu, dar nu ai ştiut niciodată cum îi cheamă, deşi ei îţi spun pe nume.

Şi îl vezi pe el, ăla de te-a lăsat pentru alta, care se uită sec la tine şi te întreabă ce mai faci. Poate că nu ar fi trebuit să te opreşti să te gandeşti la el, pentru că fix atunci apare. Înalt, bine făcut şi cu un rânjet de cretin pe faţă. Şi parcă o urmă de regret. Şi tot aşa de sec dispare în fumul ţigărilor ieftine şi al aburilor berii de căcat. Parcă a apărut doar ca să îţi aduci aminte că el există, că e cu alta şi că ti-e înfiorător de dor de el.

Şi degeaba încep toţi băieţii să îţi spună că e un imbecil notoriu, că ar trebui să te distrezi şi să îl dai dracului de animal, că ţie tot îţi pare rău. Stingi ţigara, termini berea şi ieşi, deşi oricum nu e afară.

Poate ar fi mai bine să dormi... Şi atât

Despre băieţii draguţi care fac o zi urâtă un pic mai senină

2010-06-22T12:40:00.003+03:00

După ce am părăsit lumea ideilor o vreme, m-am trezit ancorată în cotidian, făcând o călătorie fără niciun sens. În primă fază, am ajuns prea târziu în garp şi nu am mai putut să îmi cumpăr bilet. Am alergat până la tren, am negociat cu nenea ăla sa îmi dea bilet şi el mi-a zis să ma urc liniştită că se rezolvă.

M-am urcat în tren, mi-am luat ghionturile de rigoare pentru că era plin şi mi-am găsit un loc decent, în picioare. Un băiat drăguş mi-a oferit locul lui, apoi altul mi-a pus bagajul sus, iar altul m-a întrebat de sănătate şi a ratat gara în care trebuia să coboare (moment în care gaşca a tras semnalul de alarmă); în final naşu mi-a cerut 15 lei "să se rezolve cu biletu'".

... şi el nu m-a aşteptat în gară.

Nr. 7

2010-06-20T14:36:00.001+03:00

o să fiu mereu al tău, înalt şi slăbuţ, cu părul mare

Cică nici zeii nu se descurcă prea bine în a fi îndrăgostiţi şi înţelepţi în acelaşi timp. Ce şansă au muritorii? Eu una m-am resesemnat cu condiţia asta, aşa că alternez cu succes înţelepciunea cu dragostea. Niciodată nu fac ceea ce trebuie când sunt îndragostită, aşa că de data asta am renunţat la a cere sfaturi.

De data asta vreau umeri pe care să plâng, petreceri şi cărţi. Să văd cum e şi aşa. De data asta voi aborda altfel problema. Pentru că el a fost altfel şi restul a fost altfel. Şi pentru că marea dragoste se termină prost.

Morala: Ce p... mea e asta?

cucerirea notei 10

2010-06-16T18:47:00.004+03:00

Sper să fie ultimu' post despre sesiune, că altfel vărs.

Înaintea fiecărei lucrărici, teze, extemporal sau examen, se găsea câte un profesor să dea un recital de genu':

Mă copii, să vă zic ceva: când eram în facultate, în anu' trei, aveam un examen nasol... și mai era și ultimu', așteptam să merg acasă, era vară, cald și frumos, iar eu nu aveam chef să învăț. Daaaar, în ultima noapte, mi-am adunat forțele și am învățat, iar a doua zi m-am dus la examen și am luat 10.

Eventual mai condimentează un pic povestea cu detalii de genu' „am învățat toată materia de 8, da' prin deducții logice am ajuns la nota 10”.

Băh, da' cum reușesc? Nu numa că au luat, au luat și 10 pe deasupra. Unu' nu ar zice „asta e, nu am avut chef, m-am dus în toamnă cu pulimea și asta a fost” sau „nu am avut chef, am facut fițuici toată noaptea” „sau am băut în noaptea aia, am citit exact ce mi-a picat. și am luat 7 ”. Nu tată, au învățat și au luat 10.

Io dacă nu am chef să învăț (ca tot omu'), păi ori iau 2.95 ori mă orientez la fața locului. Admirabili unii oameni...

Despre cei care strică piața muncii

2010-06-14T22:10:00.004+03:00

felicitări cretinoizilor care au acceptat prima oară lucrul în folosul patronului și au făcut din voluntariatul la stăpân un obicei

Dacă vrei să lucrezi în publicitate, îți trebuie experiență. Iar experiența o faci muncind pe gratis. O lună, două, trei, apoi te dă afară că nu ești potrivit pentru post. Dacă ai norocul să ajungi să fii și plătit, o să fie la negru, că na... e mai ieftin!

Încă nu îi înțeleg pe ăia care numa' asta visează, numa" asta pictează, să fie textier (copywritter). Da, e fain, dar nu îndeajuns de fain încât să scrii umil pe la agenții „Muncesc un an pe gratis numa' să mă luați”. Prietene, ai o problemă: grație ție și altor pupincuriști ca tine, am ajuns să muncim toți pe gratis. Pentru că orice patron sănătos la cap, dacă vede că există un idiot care muncește pe gratis, știe că mai găsește încă unu'. Da, mama proștilor e veșnic gravidă. Și uite-așa, agenția de vis-a-vis, când a vazut că se poate scoate bani de pe urma fraerilor care nu vor să fie plătiți, implementează și ei sistemul. Cam așa ajungi să muncești luni de zile pe nasturi, doar ca să scrii 2 rânduri în sivi.

Gândind la rece, publicitatea e o industrie în care se fac bani. Mulți chiar. Nu e îngrijirea bolnavilor de malarie din Africa, unde, asta e, nu prea sunt lovele. Așa că nu pot să pricep ca după ce ai muncit ca robul o vreme, ai scos o idee bună, i-ai adus patronului bani încât să își schimbe mașina, să nu vrei și tu să îți iei o pereche de bascheți noi și să ceri niște bani. A, stai! Ziceai că muncești pe gratis.

Studentul român, gen

2010-06-12T22:38:00.004+03:00

poate sunt adepta "learning by doing"
în primul rând ești tâmpită

Studenți vorbesc despre școală. Îmi place să îi aud cum spun că școala nu îi împlinește spiritual, deși nu știu exact ce materii studiază. Îmi place să îi aud cum critică profesori despre care nu știu cum arată. Îmi place să aud cum fac judecăți de valoare legate de o materie, deși nu au fost la niciun curs. Mi se par cretini, dar îi ador. Și mai ador studenții care au păreri extraordinar de bune despre ei, păreri nefondate de altfel, de obicei invers proporționale cu notele lor. Ăștia în general laudă sistemul de afară, cunoscut de prin filmele americane, sistem care li se potrivește mult mai bine și care îi pune mult mai bine în valoare. La nevoie mai bagă câte un vocabular doct și un concept modern de geunl „learning by doing”, „sistem de învățământ centrat pe student” și „școala omoară creativitatea”.

Nu sunt o tocilară, nu am devorat cărți și nu îmi duc veacul în bibliotecă. Dar mă preocupă bunăstarea mea intelectuală.

În toata marea de căcat în care se scaldă sistemul de învățământ românesc, în care elevul/ studentul dezinteresat nu au nicio vină, mai vine câte un profesor cu mult tupeu care, al dracu', nu vrea să te lase să treci la materia lui fără să înveți un pic.

Cum poți tu ca student să te iei pe forumul facultății de profesorul care, după ce și-a dat silința un semestru întreg să te învețe ceva și care rămâne obiectiv în situații greu de imaginat, că nu îți corectează proiectul ala mai repede ca să știi dacă te mai duci la el la examen sau nu? Cum poți tu ca student să scrii pe același forum că tu nu ai chef să înveți pentru că ai alte lucruri mai bune de făcut și că „time is money”?

Când or înțelege si studenții că la facultate nu vine nimeni să îți bage cunoștințele pe gât, că numele de facultate nu vine de la „facultativ” odată ce te-ai apucat de ea și că nu trebuie să avem toți studii superioare? Iar dacă ești adeptul „learining by doing”, fă o profesională. Acolo înveți făcând. Și când or mai înțelege că sistemul nostru de învățământ e centrat pe student? Pe ăla care vine la școală și care își dă un minim de interes. Când or înțelege că ăia care strică sistemul suntem într-o bună măsură exact noi, studenții, care de la an la an venim în facultate din ce în ce mai dezinteresați, mai blazați și mai tâmpiți?

Încep să cred că e frustrant să fii profesor (în adevăratul sens al cuvântului). Să vezi cum an de an și (de)generație de generație, mințile din fața ta sunt din ce în ce mai albe și goale. Să începi să scazi din pretenții, ca să nu te vezi cu toți în toamnă. Să ajungi să spui „care și pe care sunt pentru cunoscători. Se învață în clasa a 5a la cazuri. Măcar nu mai scrieți sunte-ți”.

Draci in casa Domnului

2010-06-11T12:27:00.003+03:00

În fața lu' Dumnezeu om fi egali, da' în fața preoților niciodată.

În ciuda lipsei mele de credințe a părerii mele despre instituția Biesericii (parazit al bugetului, instituție misogină etc) m-am dus la un botez.

Într-o biserică un pic mai mare decât apartamentul meu de două camere s-au ținut simultan trei ceremonii: în ușă, pe picior de plecare, s-a făcut un mic atelier compus din 6 nași cu trei copii în brațe. A apărut preotu', a recitat, copilașii s-au lepădat de Satan prin intermediul celor mari și se ajunge la recitarea Crezului. Moment în care preotul a întors catastiful sau Scriptura sau din ce citește el, către nași: ăștia cu tot cu copiii din brațe s-au îngrămădit peste carte să citească. Evident, în cor că nu mai avem timp, la 2 e o nuntă.

Ajungem la momentul scăldării în cristelniță, „băieții primii, în ordinea nașterii, apoi fata”. Mi s-a urcat căcatul la cap: ca ce chestie băieții primii? De ce nu în ordine alfabetică? Trecând peste faptul că împopoțonatul ăla era să scape un proaspăt rob al lui Dumnezeu pe jos când l-a scos din cristelniță (nu înțeleg de ce trebuie să facă și scheme cu micuții și nu îi poate scălda în apă și scoate de-acolo într-un mod natural, fără atâtea figuri), tot am reușit să plec un pachet de draci.

Stăteam și eu ca un om civilizat pe un scaun să ascult slujba omului. Și trece un logofăt de taină, medelnicer, paharnic sau ce era el în parohie, îmi pune mâna pe picior și pune fața de „în casa Domnului nu se stă așa”. A fost momentul în care nu am mai putut. După ce că la botez mă scaldă ultima că-s femeie, la nuntă îmi spune să mă tem de bărbat și să nu ies din cuvântu lui (că el stie politică :-)) și nu mă lasă a intra în incintă când am ciclu (dacă Dumnezeu ma voia altfel, mă făcea altfel, nu am ales eu că vreau să ma manifest sângeros o dată pe lună), vine un tristoman să îmi spună că nu se stă picior peste picior. Ca ce chestie? Eram îmbrăcată decent, cu pantaloni lungi, fără decolteu, așa că nu înțeleg unde era blasfemia.

Atunci am luat calea cunoașterii spre librăria de vis-a-vis, de unde mi-am cumparat o carte pe care să o citesc în fața lăcașului de cult.

Nu e vina ei că e frumoasă

2010-06-10T16:32:00.004+03:00

Nu vreau sa fiu malițoasă, dar acest examen nu se ia din prima încercare.

Am înțeles că ești simandicoasă și nesuferită, așa că de fiecare dată când vorbesti, parcă te-a deranjat cineva. Te iertăm, ești tânără. Am mai înțeles de asemenea, că ti-e lene și nu poți să ne bucuri cu frumusețea ta la 7-8 seminarii cât e normal, ci doar la 4 (deși precis îți iei banii pe 8). Te iertăm, că nici nouă nu ne place să te vedem plină de grețuri. Am înțeles că ne ceri un proiect care nu are ABSOLUT NICIO LEGĂTURĂ cu materia pe care te faci că o predai, dar te iertăm și pentru asta, că poate nu te înțelegem noi.

Dar când vii la un examen și te manifești cu un tupeu înmărmuritor, zicând că astea nu-s condiții, nu te mai mira că suntem obraznici. Dacă ai fi ținut măcar un curs în viața ta scurtă, ți-ai fi dat seama că dacă aduni într-o sală o serie din anul 2 cu 2 grupe din anu 1, devenim într-adevăr mulți (vreo 200, așa) și nu te mai mirai ca vițica la poarta nouă. Dacă ai fi fost prezentă la vreun examen la viața ta, ar fi trebuit să știi că dacă vrei sa scrii o oră, cu tot cu precizări organizatorice și metodologie (aia de m-ai futut la cap în proiect), examenul va dura o oră jumate. Dacă ai fi gândit și scris un examen în viața ta, ai realiza și tu că grile și două sinteze nu ai cum să scrii în juma' de oră (cealaltă jumătate ai utilizat-o polemizând inutil și făcând grețuri).

Cu ce drept latri că tu ne pici, când tu nu ai predat un cuvânt din cursul ăla, când tu nu ai ținut un semniar ca lumea, pe subiect, nu niște rendez-vous unde ne întrebai cu o seninătate înfricosătoare „ce ați mai făcut la proiect?”. Ce ai ținut tu sunt întâlniri de cafea, o piedică în calea uitării. Nu ne-ai învățat nimic. Ai apărut ca o floare la examen, uimită de câți eram în sală și ai mai avut tupeul să ne mai dai lecții de decență și moralitate când o amărâtă s-a ridicat și a plecat că nu știa nimic. Decență ar fi fost ca tu sa stai dracului acasă și să o lași pe colega să vină cu pretențiile. Aia măcar avea de ce că a predat ceva.

Ai fi meritat ca după toate aerele să ne ridicăm și să plecăm și să facem scandal la decanat că ești o incompetentă. Dar nu am făcut-o pentru că suntem o generație de lași cu bloguri.

Nu ai de ce să fii tristă, nu ești singura inaptă, dar măcar ai o șansă în plus: lasă-te de mediu academic că nu îți priește, și fii așa cum ești tu - frumoasă. Și taci.

Editat mai încolo: A încercat un manifest pe forum. Să îi zic că înainte de ”ci” se pune virgulă?

Despre familie

2010-05-20T13:24:00.002+03:00

Întotdeauna trebuie să fii bine dispus la întrunirile de familie. Nu contează că ai o problemă sau că nu ai chef. Chiar dacă ai o problemă, va trebui să faci frumos, să mănânci bine, să bei și să discuți politică.

Dacă cineva s-a prins că ești abătut, problema ta devine de interes general, adică „eh... lasă că nu e nimic” sau „așa e când ești tânăr”. Și evident, toți încep să râdă, să facă mișto și să reverse amintiri prăfuite de acum două tinereți. Și apoi se miră ca devii trist...

Intrebare

2010-05-12T13:41:00.001+03:00

Ce faci atunci când nu știi ce să faci?

Snoaba, dar nu ipocrita

2010-04-09T00:18:00.002+03:00

De ce vreau un băiat frumos, deștept, rafinat, tandru, liniștit si gospodar?
Pentru ca-l merit.

Înțeleg că sunt snoabă. Știu. Știu că îmi plac oamenii frumoși frumoși, îmbracați frumos, simandicoși, cu studii și cu niște fițe simpatice. Știu că îmi plac cafenelele boeme, hainele de la Zara Basic și filmele la Movieplex. Da, sunt o snoabă și judec aparențele. Și asta pentru că meseria mea exact asta face: creează aparențe.

Așa că data viitoare când îmi spuneți că tot ce căutați la un băiat sunt sufletul și caracterul puternic și eu vă spun că sunteți ipocrite, nu vă mai suparați. Știți de ce.

Prima data

2010-03-29T23:45:00.002+03:00

Lucrurile bune se întâmplă noaptea

Prima dată e ciudată pentru toată lumea. Nu se cunosc foarte bine, nu prea știu ce să spună și cum să se poarte. Fiecare are așteptări, iar de cele mai multe ori se comportă stângaci.

Intri în cameră și saluți, și se uită la tine în timp ce tu îți cauți un loc pe canapea. „Mâine o să aranjăm puțin aici” îți spune, dar tu încerci să găsești lucruri prietenoase în jur, pentru a scăpa de priviri.

Apoi, începe conversația pentru a destinde un pic atmosfera și a uita de stângacii. De-abia atunci poate începe lucrul.

Cam așa a arătat prima mea zi la primul meu serviciu. La tine cum a fost prima dată?

Drumul catre celebritate

2010-02-16T23:45:00.002+02:00

Dupa o luuuuuuuunga pauza,

pe advertisein.ro, la pagina 57.

În căutarea poșetei perfecte

2010-02-10T17:47:00.002+02:00

Încă mai am dubii asupra utilităţii unei poşete. Cu toate asea îmi caut Poşeta.

În prmul rând, ea trebuie sa fie încapătoare. Nu mare, ci suficientă pentru nimicurile pe care le car prosteşte zi de zi cu mine. Telefonul e în buzunar - deci nu intră la categoria „nimicuri”. În poşetă stau cele două feluri de serveţele, gel antibacterian, plasturi pentru rănile de la sandalele incomode, elastice de păr, ochelari de soare, agrafe, un pix, portofelul, un ruj, o cremă de mâini etc.

În al doilea rând, ar trebui sa fie plic. Sau cu mâner scurt de ţinut în mână. În mână, nu pe încheietură. Nu trebuie să arate spânzurată de braț.

Ar trebui să fie din piele întoarsă, mai multe nuanțe de bej, gri sau kaki. Poșeta Perfectă se asortează multor lucruri din garderobă, nu doar unei bluze și unei perechi de pantofi. Ar mai trebui să aibă un detaliu, un accesoriu ca să fie cu adevărat perfectă: atitudinea.

21 - Black Jack

2010-01-28T01:03:00.002+02:00

Acum fix un an mă bucuram de un buchet imens de 21 de lalele...

Azi ma bucur de cei 21 de ani. A trecut o ora de la 12 si deja mi s-a zis din multe parti „La mulți ani!”. Recunosc, ego-ul meu se bucură. Îmi place să fiu admirată și iubită, dar în secret. Bine, să știu și eu, să fie un fel de... „micul nostru secret” De fapt... nici eu nu știu ce îmi place, dar tocmai de-aia am 21 de ani sa învăț și să aflu.

Da, încă mai cred că noi nu trăim decât 5 - 6 ani. Începând de la 28.

Iar mulți ani nu înseamnă neapărat mulți ani fericiți.

Să fim iubiți!

În afara oricărui pericol de evolutie

2010-01-21T17:52:00.002+02:00

Sunt în perioada 0 așteptări de la viață.

de ce?

2010-01-10T11:50:00.001+02:00

"Barbatilor nu le plac femeile inteligente"

De ce se gasesc exact proaste sa spuna treaba asta?

Nr. 6

2009-12-21T23:15:00.002+02:00

- Nu sunt doar o bucată de carne... sau... când erai cu mine te gândeai la el?

Ce înseamnă atunci cand renunți la ultima bucată de budincă pentru cineva? sau când îi deschizi geamul ca știi că îi e cald și apoi îl închizi ca e gălăgie și ar trebui să doarmă? Ce înseamnă atunci când te uiți cum doarme și ți se pare că e cea mai delicată chestie pe care ai vazut-o până atunci? sau când stai treaz doar ca să mângâi? Ce înseamnă atunci când ești trist că a plecat? Ce înseamnă sa stai langa cineva și să ai senzația că ți-e bine? Ce înseamnă să dai mai mult decât primești și să mai fii și fericit cu asta?

Înseamnă ca ești fraier.

Morala: Drumul spre iad e mereu pavat cu intenții bune.

...

2009-12-17T18:01:00.002+02:00

cine mai crede azi în ceva?

Ăia care chiar credeau în libertatea de exprimare, democrație și altele au început să moară acum fix 20 de ani. Azi, nu ar mai ieși nimeni în stradă să dea jos președintele, indiferent de cine e el. Pentru că nu ne interesează. Și pentru că oricum nu mai credem în nimic. Poate în Dumnezeu.

Păcat că au murit ăia la Revoluție ca azi să se exprime liber toți proștii. Și mai au și drept de vot pe deasupra... Adică degeaba.

Despre cum e sa lasi lucrurile in urma

2009-12-13T22:43:00.003+02:00

Îmi place schimbarea, dar mă împac greu cu ea.

Mă voi obișnui greu cu patul ăla fără trecut, o să îmi fie dor de balconul de unde ne uitam la stele și de baia strâmtă și albastră. O să îmi lipsească televizorul pe care ne certam dacă să fie închis sau deschis. Și poate și tu

Nu colectionez prieteni

2009-12-13T01:13:00.002+02:00

- Pe lângă faptul că mă enervează mulți...

Îmi place să cred că cei puțini din jurul meu nu mă pupă în cur. Și când zic puțini, mă refer la acei foarte puțini oameni pe care ii judec cu blândețe și pe care nu ii cred proști. Da, pentru mine oamenii sunt în general proști și nu am așteptări de la ei.

Nu pot să înteleg (deși cred că ideea de „comunicare” e de vină) de ce e o modă să ne pupăm in cur și să ne purtăm exagerat de frumos unii cu alții. Ok, ne cunoaștem, suntem politicoși, dar nu trebuie să ne gratulăm inutil cu diverse complimente ieftine. Adică, nu îmi place cum te îmbraci, sunt de părere că ești idiot, deci hai să rămânem aici și să nu ne lingușim cu "vai cât de bine îti stă părul azi!", când amândoi suntem de acord că îti stă ca dracu'. Sau "doamne cât ai slăbit!", când vedem amândouă că îti crapă pantalonii pe tine. Personal, la cât de des mi se zice că am slabit, ar fi trebui să trec în lumea celor drepți acum câțiva ani. Sau să am variații de greutate de 15-20 de kg - în cazul ăsta, vreau să aud și „tu... da'... ai cam uitat să te ridici de la masă în ultimul timp, așa-i?”. Cert e că 15-20 de kg nu m-am îngrășat sau slăbit niciodată și sunt încă vie. Așa că cineva mănâncă căcat. E chiar așa de greu ca atunci când deschizi gura, să crezi ceea ce spui și să vorbești serios?!

Ce e așa o minunăție ca X mi se pare o proastă încrezută? Nu s-au mai văzut proști încrezuți? Nu mă obligă nimeni să îmi placă toți cretinii. Cum nici eu nu le cer tuturor cretinilor să ma placă. Îi tolerez, îi judec și îi las în pace. Da' chiar să îmi placă... e prea de tot.

Nu pot să înțeleg de ce, dacă am vorbit de cel mult două ori în viață sau suntem colegi de facultate, trebuie sa fim și prieteni pe facebook. În facultate suntem mii și chiar nu vreau să îi cunosc pe toți. Nu mă interesează nici pozele lor, nici cum îi cheamă, nici dacă sunt cuplați și cu cine/ văduva cui/ divorțat de cine. Prietenii se fac în viața reală (aia în care mănanci, te piși și ai acte) și nu pe net. Cel puțin eu. Netul e așa, de hai ne râdem împreună de pozele de-acolo și de dincolo și mai hotărâm unde ne întâlnim. Dar nu să legăm prietenii.

Valiza cu opinii pentru cei doi presedinti

2009-12-07T16:12:00.002+02:00

Stați liniștiți! Se lucrează...

"bah frate... indiferent daca imi convine sau nu, rezultatul este acelasi: tot la dracu' ne ducem, tot ne paste criza, tot scandal o sa avem. Asa ca pe principiul: toata lumea se pricepe la politica si la fotbal, discutia devine aberanto-inutila. In definitiv, suntem niste cifre intr-o statistica si avem niste opinii. Doar nu va imaginati ca aluia/ alora de la conducere ii/le pasa de pulimea care polemizeaza acum pe facebook. Interesul e sa fie ciolanul unde trebuie si sa fie impartit la cat mai putini. Nici Geoana, nici Basescu nu sunt Mesia si nu isi vor da viata pe crucea din curtea lui Becali pentru binele pulimii."

"S-au terminat vremurile cu doctrine politice si partide. Avem gasti manate de interese. Nu va mai cacati pe voi sa ii umpleti de cacat pe unii si pe altii, ca pana la urma ei se vor pupa duios si vor pune de-un guvern plin de prietenie. Pana cand se vor certa iar. Hai sa terminam cu povestile cu moguli, comunisiti si criminali... E ca si cum ai vorbi de romeo si julieta intr-un bordel."

"Totusi devine amuzant sa ma uit la voi cum va puneti sperante intr-o viata mai buna si dosare rezolvate la DNA. Sa fim seriosi! Cei bogati se vor imbogati, iar restu' va disputa programele de guvernare. Mai bine ne-am uita pe net de-o bursa in strainatate."

"Asta e apropo de cultura politica formata la antena 3, otv, B1, realitatea, Cartoon Network, Spice Tv, playboy channel, nu? Cu un minim de aplicatie pentru cunoastere, ati sti ca o cultura politica se face la biblioteca (si nu aia cu asul de inima rosie). Iar cu o bruma de lectura, v-ati da seama ca acest cacat diareic aka politica romaneasca nu este "cultura politica", ci "chiloțăreală de tip ba p'a ma-tii cu basini in nas". Vreti politica de-adevaratelea? Pentru impatimiti, studiul parlamentului englez, Camera Lorzilor etc. Nu mizeria de parlament romanesc, avortat acu 20 de ani si condus de un Miss pensionat.

A se intelege prin politica romaneasca TOTI oamenii politici, de orice culoare: portocaliu-rosiatic, galben-manadarin, tricolori etc care misuna azi pe la televiziunile mogulilor."

"Nu inteleg de ce va trageti de chiloti. El e cu basescu, tu cu geoana. Chiar nu puteti sa acceptati o opinie diferita de a voastra? Certati-va dracu' pe o carte sau un film! Nu pe doi cretini pe care oricum ii doare fixu in varful a ceea ce au ei mai scump, de vietile voastre inutile (pentru ei). Sa il fac sa inteleaga, ce? Nu traiesc ca sa ma justific si nici sa ii conving pe altii de opiniile mele. Peste 7 ani, o sa fac treaba asta, da pe bani. Multi."

"Substratul acestei discutii este ca in timp ce noi ne gratulam aici, baietii negociaza intens si ca in doua luni, toti o sa se pupe cu toti si o sa privatizeze ce a mai ramas de privatizat in tara asta."

"Zici ca nu e lucru rau? N-o fi! Dar e inca o dovada ca tot mogulii ne conduc :-)"

Nr. 5

2009-12-07T13:26:00.002+02:00

- Darling, vreo glorie te precede?

E ca atunci când te lovește ceva și nu știi ce e. Știi că îți place, dar nu știi de ce. Adică știi, dar nu vrei să recunoști față de tine că te-ai lăsat dus cu preșul chiar așa. Sunt unii oameni care pot să îți spună să te duci dracului în așa fel încât să aștepți cu nerăbdare călătoria.

E ciudat cum uneori te lași dat pe spate de un zâmbet aproape ironic, de un fel anume de a fi ținut de mână sau de priveliștea liniștită din garsoniera întunecoasă. Aproape că faci abstracție de patul incomod, de oră și de celelalte care îl sună. Pe de-o parte te bucuri că tu ești în acel moment cu el, dar pe de alta, știi că ești una dintre cele care se bucură de atenția lui. Uneori te gândești că pentru privirea aia întrebătoare atunci când te uiți instistent la el, ai putea să îl ierți că te ține în brațe și îi scrie un sms alteia pe spatele tău. Totuși, îți arată că nu ar face asta și că ar aștepta măcar să pleci.

Te intrebi cum de te domină simpla lui existență, de ce se uită lumea la voi (sau la el) pe stradă, cum poate să nu se certe și să îți închidă gura din 5 cuvinte. Te mai întrebi ce îl face atât de sigur pe el, încât să nu vadă în nici un alt băiat vreun fel de concurență. Te întrebi asta, deși nici tu nu te-ai uita la altul.

Iar la sfârșit te uiți la el și zici că oricum e prea frumos ca să stea și prea bun ca să nu fie împărțit cu restul lumii. Și până la urmă, cine a fost trofeul: tu, ca cap de cerb pe un perete, alături de restu', sau el, un mistreț vânat, dar căruia îi dai drumul?

Morala: când va veni înapoi, nu va mai prezenta interes.

Nr. 3 și Nr.4

2009-12-04T14:04:00.002+02:00

- Nu e nimic.
- Unde?

Un rău nu vine niciodată singur. La fel și bărbații. Vin mereu câte doi, să am de unde alege.

Nici nu știu în ce ordine trebuie etichetați. Practic, pe Nr. 4 l-am cunoscut înaintea lu Nr. 3, dar și-a căpătat titlul de Bărbat [folosit] în viața mea abia după.

Cu 3 am ieșit o vreme, până de sărbători. Era genul de om drăguț și adorabil, pe care să îl apuci de fălcuțe și să îl strângi în brațe. În mod evident lucrurile s-au stricat, eu am plâns, mi-a trecut și m-am împrietenit cu 4. Lu' 3 părea să nu îi convină, ceea ce făcea lucrurile cu atât mai frumoase. Totuși, parcă nici 4 nu se ridica la standardele mele.

Partea amuzantă a venit abia după câteva luni, când, sub ochii lu 3, m-am întâlnit cu 4 care venise cu noua prietenă. 3 era plin de satisfacție, 4 de regret, iar eu de indiferență pentru că oricum nu mă mai interesa, 5 plecase cu surle și trâmbițe din peisaj, iar 6 abia intrase.

Și pentru că viața mea e un film, vorba lui E., după alte câteva luni, sorții au decis să am de lucru cu 3, să mai picăm și în aceeași echipă și, pentru să-mi tragă numele dintr-o căciulă, fiind astfel obligat să îmi facă diverse surprize, drept prieten secret. Evident, cu 4 prin preajmă.

Morala: Practic, alegi doar ordinea în care vin.

Tragi-comedia "Basescu, Geoana si Mogulii"

2009-12-04T01:05:00.003+02:00

- Păi cum, suntem prieteni!

Sunt unii fixați pe comunism. Și culmea! exact ăia care nu au trăit acele vremuri, care nu știu de ce e Iliescu criminal și ce s-a întâmplat exact la Mineriade. Și exact ăștia latră acum despre libertate, democrație, drepturi și alte mizerii, lătrături mai ceva ca odele închinate tovarășului.

La nivel național, ca și regim politic, comunismul e mort. Că oamenii încă nu, este partea a doua. Dar de aici până la a-l numi pe unul și pe altul comunist și criminal, ar trebui să fie o cale (mai) lunga. Cum ar fi ca măcar pentru o zi să vorbim în cunoștință de cauză? Să folosim atribute mai la îndemâna experienței? Așa că data viitoare când zicem comunism, criminal, mineriade, democrație, drepturi și libertate, să răsfoim un pic un manual de istorie, un curs de politologie sau măcar niște ziare. Într-o țară în care Constituția e hârtie igienică la Cotroceni, în care cele patru puteri din stat sunt sub papucul unui singur om, în care același om hotărăște cine si unde să se întalnească și care uită de propriile întâlniri, ei bine, asta nu e o țară democratică, plină de drepturi și libertăți.

Nu îmi pun speranța în nimeni, dar știu pe cine nu susțin. Nu mai cred că cineva o să salveze plaiul acesta, că cineva chiar ar vrea să faca ceva. Dar tocmai pentru asta, nu vreau ca în următorii 5 ani să se îmbogățească aceleași lepre viciate și vicioase, jogodii devenite între timp doamne, cu facultăți terminate pe puncte la particulară.

(Pe un glas tremurat și lacrimi în ochi): Să îți fie rușine, Dinu Patriciu!

- SFĂRȘIT -

Dilemă

2009-12-02T23:07:00.003+02:00

- Fata, eu cred că e vorba de Oțil în capitolul ăsta, tre să îți dau să citești!
- Băi, nu am Cațavencu la mine... Hai să văd cum scrie Răduleasca!

Dintre toate divele atohtone, de ea chiar îmi place. Nu știu de ce. E naturală, uneori atât de naturală încât mai are rătăciri. Am fost curioasă să văd cum scrie și am avut o surpriză plăcută: scrie îngrijit, chiar bine! Și cu substanță.

Așa că azi l-am lăsat pe profesor pentru Mihaela. Și eu sunt convinsă că partea aia e despre Chișu...

La anu'

2009-12-02T14:07:00.005+02:00

Totul începe la anu'...

În luna decembrie miroase a mahmureală și a planuri de viitor. În decembrie zici că la anu' nu mai fumezi, că bei mai puțin, că o să citești mai mult, că o să ai mai multă grijă de prieteni, că o să mănânci sănătos și că o să faci mișcare. Dar până la anu' mai e o lună de desfrâu în care fumezi, bei, citești ziare, uiți, mănânci la Mc și alergi până la frigider.

Tot de la anu' nu o să îți mai pese de el, pentru că nu mai vrei să te gândești la el și pentru că știi că nu se gândește la tine. Îți zici că oricum o să gasești altul mai bun, că doar nu e singurul bărbat din lumea asta și că ar deveni gelos dacă ar afla asta. În luna decembrie îți închei socotelile cu anul ăsta și îți promiți ție că anu' viitor va fi unul mai bun.

Dar știi că în 1 ianuarie o să îi dai mesaj că îți lipsește și ești conștient că nu e nici singurul și cu atât mai mult, nici cel mai bun, dar că el e bun pentru tine și că dacă te-ar vedea cu altcineva, tu ai plânge și nu el. Și mai știi că între a da banii pe cărți sau pe petreceri (ca să nu zic băutură), vei alege petrecerea, că vei avea momente în care o să uiți de prieteni, că vei mânca același meniu Big Tasty normal cu cola zero și sos de maioneză și că sporturile favorite vor fi aruncatu' cu privirea sau aruncarea greutății în spinarea altuia.

E așa ciudat că oamenii pot să creadă că o singură schimbare de dată le schimbă radical viața. Până la urmă, oamenii sunt cam proști... Asta face ca decembrie să fie atât de trist. Nu?

Nr. 1 și Nr. 2

2009-12-01T22:10:00.004+02:00

- Eu sunt Mefisto, draga mea!
- Eu nu sunt draga ta.

În vremurile în care cautam ceva mai mult un trup de amant și atât, m-am procopsit cu un pătrățel student, ca și mine la ora aia, la două facultăți. Având gura mare și un iz subtil de papagal, mi s-a părut interesant vreo două săptămâni, mai ales că fiind nouă în oraș, aveam nevoie de oameni cu care să ies și nu puteam face selecția chiar din prima lună.

Respectivul avea un blog și mai avea și nevoia de a-l critica pe al meu. Iar dacă e ceva ce nu pot să suport e să ascult critici despre cum ar trebui să fiu sau ce ar trebui să fac. Disecând problema, nu suport să facă cineva pe deșteptul cu mine.

Ieșind de două ori în oraș cu alaiul, am avut privilegiul ca prietenului sau, un viitor preot, să îi pic cu tronc. După altă săptămană de ascultat propuneri neortodoxe (hai stai la cămin azi), și de-o parte, și de alta, am decis că locul meu nu e nici în Lumea Ideilor, cel puțin nu în compania asta, nici în Lumea celor Sfinte. Așa că la Balele Bobocilor (așa cum îi place profului meu de română din liceu să spună), m-am reorientat către oameni de comunicare.

Morala: până și inteligența-i curvă.

Barbatii din viata mea

2009-12-01T01:28:00.002+02:00

- Bărbații din viața ta sunt fie gay, fie demenți.
- Da, dar nu mă plictisesc.

I. sugerează o serie cu bărbații din viața mea. Zice că ar avea succes. Cui îi pasă de ei?! Nici măcar mie nu îmi mai pasă de toți... Apoi, cum să îi grupez?! Cum să îi ordonez?! Analfabetic, cronologic, după IQ?! Cu care încep? Sau încep cu primul pe care îl voi cunoaște?!

Acuma... privind partea bună a lucrurilor, aș avea material de scris în următoarele luni, deci mi-aș salva blogul de la pierire.

Măcar bărbații din viața mea sunt speciali și îmi omoară timpul.

Căței și bărbați

2009-11-30T00:52:00.003+02:00

Pe scurt, m-am iubit cu cățelul lui Mircea Radu.

Fără a mai lungi lucrurile, băiatul ăla chiar are un cățel genial: alb și pufos, un ciobănesc de Bucovina care pupă și ia în brațe, cu un stăpân foarte simpatic. S-ar putea bănui că am văzut întai omul și apoi frumusețea plușată. Dar între un câine și un băiat frumușel, cu atitudine, o să observ întotdeauna câinele în prima fază.

"Innovative" in campanii electorale

2009-11-29T19:48:00.003+02:00

Cum creativii din advertising au tehnici innovative de câțiva ani, era cazul ca și cei din staff-ul electoral să vină cu ceva mai mult decât discursuri inepto-plicticoase, printuri cu expresii phototshopate și spoturi de campanie populi-pupincuriste.

Pare-se ca declarația lui Orban referitoare la votanții lui Băse a fost un insight pentru extinderea targetului băsescian. Și uite cum au împușcat doi iepuri dintr-o lovitură: extinderea targetului și pionierat în noi tehnici de campanie.

Și mai innovative ar fi să fie manevra dușmanului...

Un cracit fericiun!

2009-11-28T23:22:00.003+02:00

- Îți plac jucăriile și îți faci cameră de copii, dar nu îți place Crăciunul?!
- Aha...

Întotdeauna am considerat Crăciunul deprimant. Când eram mică mi se parea că e frig afară și trebuia să mă îmbrac gros de gura bunicilor și nu puteam să mănânc înghețată. Apoi, când am crescut, în fiecare an aș fi dorit să fiu în altă parte sau cu altcineva (anume), numai nu acasă. Acum, consider că e o mare minciună, că după ce ne-am porcăit tot anu', după ce ne-am înjunghiat pe la spate, după ce ne-am călcat în picioare, brusc, în 25.12 iertăm (uităm) totul și suntem iar prieteni. Și dacă nu vrei să ierți (uiți), vine câte un „credincios” și îți bagă pe gât placa:

De sărbători trebuie să iertăm și să fim mai buni!

Și uite-așa, am chef, n-am, trecem peste toate... în spiritul Crăciunului! Dacă tot suntem capabili să uităm, de ce să nu uiți și în miezul verii?! De ce să aștepți să îți tremure curul de frig sau să te calci în picioare la Mall pentru cadouri, doar pentru a spune „îmi pare rău”? De ce trebuie să aștepți să fie împopoțonat orașul și să asculți colinde ca să te simți împăcat? De ce trebuie să te îndopi cu sarmale și cozonaci, doar ca să fii alături de cei dragi?! De ce doar în perioada asta sinistră să fii mai bun?! De ce totul începe la anu'?!

Poate nu mă stresează atât Crăciunul, cât minciuna și ipocrizia din spatele lui. Acum e momentul beculețelor, cadourilor, planurile de viitor și al credincioșilor care îl găsesc pe Dumnezeu numa 'la Paști și la Crăciun, mai ceva ca fanii apăruți peste noapte ai lui M. Jackson. Credincioși care în restul anului se înghesuie în bodegi și mai puțin în biserici, care se roagă doar să moară capra vecinului și care face urări originale (origi-nale) în trafic.

În timp ce îi scriu moșului sorbind din țigară (a se citi îi sugerez pe față lui Lullu) că vreau un E71, vă doresc să vă prindă spiritul sărbătorilor ceva mai binedispuși decât pe mine.

1 An

2009-11-27T20:50:00.003+02:00

- Ce-ai pățit?! Strălucești! Nu știu... dar pari fericită.
- Ah, nu, e doar fondul de ten...

Pe lângă premiera faptului că m-am machiat și că m-am dus la un bal la care nici nu aveam cine -știe-ce chef să mă duc, nici nu m-am distrat prea extraordinar urmează prima aniversare a blogului. Da, se face un an de existență a oii colorate, un alter-ego căruia i-am dat drumul în lume din motive până azi necunoscute.

Daca dau în spate și citesc, constat că am învățat. Nu stiu exact ce, dar am învățat. Pe lângă învățat, mi-a pierit interesul pentru orice, m-am blazat și nu mă mai impresionează nimic. Ca un om lacom ce nu lasă nimic pe mai încolo, mănâncă în neștire, iar apoi i se apleacă, așa sunt si eu acum. Mi se pare că deja am trăit și am făcut prea multe și că mi-a ajuns. Acum trebuie să rumeg.

Acum un an, nu era nevoie să tragă cineva de mine să merg la o petrecere. Tot ce aveam nevoie era o oră și un loc (și bani!). Acum, pe lângă chef, dispoziție, stare de petrecere, bani, haine, îndemânare de machiat, nimic altceva de făcut, trebuie să tragă cineva de mine. Acum un an aveam entuziasm, ambiție și chef să fac orice, acum abia mă urnesc să fac lucrurile imperios necesare și și pe alea le fac prost. Acum un an mă enervam greu și nu judecam oamenii, acum îmi sare țandăra din orice, judec pulimea și mă exprim cu voce tare, încât să nu mai rămână nicio urmă de necunoaștere sau vreo îndoială cum că nu ar fi chiar așa. Acum un an nu eram cinică, nu mâncam gunoaie nesănătoase, fumam și mai rar decât acum, nu aveam nici tatuaje, nici dorința de a-mi face și zâmbeam mai des. Acum un an nu avem alergii sau negi în talpă. Acum un an mergeam mai des acasă.

Și, mai presus de toate, acum un an sufeream după cineva, căruia, în momentul de față i-aș da cu ceva în cap și ale cărui glume mă stresează. Acum...

Drept cadou împlinirea unui anișor, mă gândesc să îi fac o surpriză Oii și să o inchid.. Tocmai pentru că sunt nestatornică și mă plictisesc repede. Sau poate iau doar o pauză de online. Mă duc să trăiesc EU în offline. M-am plictisit.

Noapte bună!

Vin sarbatorile!

2009-11-23T13:31:00.004+02:00

Am stat două ore jumate la coadă să constat că peste 30% din românii cu drept de vot chiar trăiesc bine.

Daca e o perioada din an pe care nu pot sa o suport sunt sarbatorile de iarna. In spiritul acestor sarbatori:

mi se refac negii, pentru ca primesti mai mult decat dai

E. e iar trista, pentru ca placerea e pe cealalta parte intotdeauna

is plictisita, pentru ca ce e prea mult strica

astept cu nerabdare ceva, dar nu stiu ce, pentru ca momentele viitoare sunt mai bune decat cele prezente

nu mai am inspiratie, chef si dispozitie de scris, pentru ca dragostea vesnica dureaza 3 luni

si tot in spiritul sarbatorilor, imi e dor de el, pentru ca... degeaba.

Am bifat

2009-11-17T21:38:00.003+02:00

- Ce e mai bun decât micul dejun în pat? Ce e mai bun decât un ecler cu ciocolată? Ce e mai bun decât a face cumpărături de țoale?
- Gustul victoriei.

Am luat un premiu. Nu singură, ci impreună cu echipa. Noi am luat un premiu. Noi am avut emoții, draci, nervi, stres, nopți nedormite, pică unii pe alții și tot noi am sărit în sus de bucurie când am auzit numele celorlalți și doar noi mai rămăseserăm de premiat. Dar o dată cu victoria, vine și responsabilitatea.

Am alergat azi sa prind Decât o revistă. Era ultimul exemplar, pus de-o parte pentru mine. Nu m-am putut abține sa nu imi iau și o carte.

Tu ce ai facut?

VOTAT

2009-11-09T23:13:00.004+02:00

In spatele mancatului de cacat pregatit temeinic de absolventii facultatilor de comunicare, care trebuie sa manance si ei o paine, numit in termeni academici campanie electorala, sta un om pe care il doare fix in varfu' a ceea ce are el mai scump (si, tehnic vorbind, nici macar acolo, ca ar fi grav) de soarta natiunii in care am avut norocul sau nenorocul sa ma nasc. Inca nu ma pot hotari exact daca e de bine sau de rau ca m-am nascut aici, dar pe masura ce inaintez in varsta mi se pare ca in jur e un mare hau. Un lucru bun e ca ma adaptez, pentru ca pot si pentru ca sunt animal social.

Asadar, avem 4 oameni, care sunt in stare sa promita absolut orice pentru 5 ani de privilegii. Totul e pe principiul "ehe... cate nu promite omul pana ajunge la gaura". Niciun gand sa faca ceva pentru tara, pentru pulime care ii mai crede inca o data cand pun stampila.

Stau si ma intreb: "bah... si eu cu cine plm votez?" (panseluta mea). Nu stiu, dar stiu sigiur cu cine nu votez.

Imi place sa cred ca pe mine nu ma reprezinta unu' care masoara lucruile in mile marine, sticle si care la 40 de grade mai pune niste gheata si abia incepe sa se simta bine (vorba celor de la Catavencu). Imi place sa cred ca daca am facut scoala in Romania, nu am iesit tampita si nici nu simt nevoia sa devin tinichigista sau chelnarita. Desi, punandu-ma in locul lui sai uitandu-ma in ograda, as fi de acord ca scoala romaneasca scoate tampiti. Tampiti care din nefericire sunt la Parlamentul European la shopping si incep filmarile pentru o telenovela.

Mai poate fi o revolutie a bunului-simt. Cu cine sa faci o asemenea revolutie? Cu vitele de la metrou care nu te lasa a iesi din vagon? Cu dobitocul ala notoriu care a urlat dupa mine sa merg mai repede si daca nu pot sa stau dracu-acasa de oloaga? Cu scarbele de la ghiseele statului? Bunu' simt e ca Speranta in Cutia Pandorei.

Am stigat Hai Romania! la meciuri de mi-a venit acru. Hai unde?! Incotro?! Ca nici la fotbal nu mai suntem ce-am fost. Hai sa invingem impreuna! Impreuna cu cine?! Eu impreuna cu care?! Eu cu ei?! Eu cu pulimea?!

Votez cu ala care va spune: "Bah, fur, da' mai putin decat altii! Ma pis sincer si profund pe voi toti!" Aluia eu ii acord votul, din toata inima mea.

Incotro Capitane?

2009-11-07T12:32:00.005+02:00

Maturizare e atunci cand te uiti in sus si vezi mansardele infecte in loc sa vezi cerul albastru. Oamenii nu au probleme, ei si le fac singuri doar ca sa se poata lua in serios. Sa para mai importanti.

Poza de mai sus este viitoarea mea camera. De cand am vazut-o am stiut ca ala va fi cuibul meu. Ma binedispune. Asa ca nu-mi mai spuneti ca un pat dublu de doua persoane negru mahon cu noptiere clasice si draperii bej si perdea alba ar fi mai potrivite. Ala e dormitor pentru femei singure sau casnicii esuate.

Si ce daca la 20 de ani citesc povesti, ma uit la desene animate si imi doresc umerase Disney si jucarii? Si ce daca inca am penar, pixuri colorate si rechizite cu animale?

Sufletului meu ii este foame

2009-11-06T22:57:00.004+02:00

-Stii la ce te-ajuta incursiunea asta a ta in lumea barbatilor?

Vinerea e ziua aia dedicata bautului. Habar nu am de ce. Poate pentru ca sambata nu muncesti, nu te trezesti devreme si poti sta mahmur pana seara cand o iei de la capat. In blocul de vis-a-vis e o petrecere monstruoasa. Se aude muzica pana aici, felul in care se sparg sticlele si tipetele vocilor stridente ale fetelor. E la parter circul. Doua ferestre mai incolo, zgribulesc 6 partotini (asa le zic eu cateilor din cartier) carora azi le-a dus o vecina de mancare. Am spionat-o de pe geamul din bucatarie, singurul geam din casa pe care il pot deschide ca lumea.

La Sala Polivalenta e un party. Se lanseaza Windows 7. Cred ca as fi vrut sa merg. Dar pe de alta parte nu. Oricum nu voi putea bea (cine spune ca se distreaza cu suc si apa minerala, mananca cacat - da, e o cacofonie, as fi putut sa o evit, dar face parte din stilistica). Si cred ca m-am saturat de onorat cu prezenta evenimente care se sfarsesc cu vome, batai, urechi infundate, mahmureli, numere de telefon in agenda etc.

Ziceam ca sufletului meu ii este foame. Poate ca isi linge ranile si cauta refugiu, cert e ca citeste. Orice: carti, ziare, reviste. Citeste in metrou, in pat, pe veceu, la cursuri. A ajuns sa ma streseze cand e deschis televizorul si nu pot citi. Da, probabil ii e foame de ceva stabil, serios si sigur cum e cititul. E asa de acaparat incat greseste destinatiile si coboara la statia care nu trebuie.

E vineri seara si eu deja am aflat ca barbatii care poarta chiloti tanga sau normali sunt candidati la impotenta - cica lenjeria stramta ridica temperatura locului, deci se recomanda boxerii. Stiai asta? Am mai aflat ca in privinta bogatiei viata are doua propuneri: sa fii purcelus de lapte si oamenii sa iti dea de mancare sau sa fii un porc adult, si oamenii sa astepte sa te taie. Am inceput "Singur sub dus" de Dan Chisu si nu imi pot da seama ce e mai grav: ca imi place si ca nu as iesi nici cu forta din casa sau ca ma regasesc in mintea unu barbat singur de 48 de ani?

Extinctus amabitur idem

2009-11-03T14:51:00.002+02:00

(Horatiu)

Tot ce am auzit in ultimii 10 ani despre Michael Jackson a fost de rau. Ba procese chinuitoare, ba dependente de analgezice, ba mistouri despre nas, ba falimente. Nimic bun. Nu am mai vazut un videoclip de-al lui, nu am mai auzit o piesa in club, nu am mai citit un articol despre artistul Michael.

Acum ca a murit s-au trezit si fanii care il blamau ca nu a mai scos nimic nou. S-a trezit si presa ca a murit un Rege. S-au trezit si alti artisti sa planga si sa compuna slagare despre Michael si sa il salute in concerte. S-au trezit si dj-i sa ii mixeze piesele sau sa le puna in cluburi. De cand nu mai e, copiii blocheaza Piata Romana cu momente de aducere aminte, "fanii" isi indeasa iPodul cu melodiile lui, iar posturile de muzica ii difuzeaza iar videoclipurile.

E ciudat cum vorbim frumos de oameni si le apreciem munca doar dupa ce trec in Lumea Celor Drepti. Daca ai fi intrebat orice fan inainte de nefericitul eveniment: "Ce parere ati avea daca maine ar muri Michael Jackson?", cel mai probabil raspuns ar fi fost: "nu mai are mult, uite cum arata si oricum nu a mai scos nimic nou".

Ati putea spune: "Dar a murit un om. Si ce copilarie a avut...". Tot om era si cand era tarat prin tribunale, si cand a dat faliment, si pe masa de operatie. Om a fost toata viata pana in momentul in care a murit, iar copilaria nefericita a avut-o pe tot parcursul vietii sale.

A fost un geniu, un Artist. Dar poate acum merita un moment de liniste. Liniste pe care nu a avut-o in timpul vietii.

Poseta. Birou. Podea

2009-11-03T00:27:00.004+02:00

Brand Advertising sau cum arata o poseta golita pe langa continutul unui birou pe post de noptiera. Continut regizat doar putin :))

Romeo si Julieta

2009-11-02T13:31:00.006+02:00

...si pana la urma, tot morti au murit...

Inca din septembrie asteptam cu sufletul la gura o punere in scena a vesnicei povesti de dragoste: "Romeo si Julieta". Odata vazuta, m-a dezumflat total: un rezumat cu dialoguri usurele, sa le inteleaga tot omu', pe alocuri prea vulgarizat si cu unele costume de un prost gust desavarsit - din cate imi aduc eu aminte din piesa originala, Romeo nu era Romeo voce de Print din cluburile specializate in manele, Tybalt nu era peste in videoclipurile lui Snoop Dog, iar Mercutio nu avea interventii de genu': Bah... ce face Romeo cu gaurile?! Le-astupa.

Momentul aparitiei lui Romeo a fost mai degraba comic decat impresionant: un baiat vine in urma Rosei, incheindu-se la pantalonii albi. Pentru un moment, am crezut ca facuse pipi pe fusta fetei si de-aia era ea suparata. Apoi am realizat ca el e de fapt, Romeo. Acel Romeo. Acest Romeo era insa, eufemistic vorbind, cam trist si cam copil.

Scena balconului, care in piesa aproape ca iti dau lacrimile, aici a dat impresia de un "te iubesc fah, pisi... Da, pana in veci...", un fel de "as vrea sa fie ceva intre noi, da' mai mult in tine". Trecand peste nelogismele contemporane, care nu aveau nicio legatura cu vremurile de atunci, piesa nu m-a convins deloc. Voiam sa plec intr-un plans, isteric, devastata si marcata de moartea celor doi. Am plecat la fel cum am intrat. Totusi, in ropotele de aplauze de la sfarsit, am apreciat muzica, dansul, acrobatiile si decorul.

Ca si cand piesa indoielnic performata nu ar fi fost de ajuns, nici publicul nu s-a lasat mai prejos: am inteles ca e vorba de Romeo si Julieta, despre iubire, dar nu am priceput de ce cuplul de langa mine trebuia sa se pupe mai mai sa se manance, de parca ei aveau sa moara intr-o ora. Ca dovada ca unii vin la futut nu sa se cultive. Noroc ca fericirea nu a durat mult pentru ca actul doi nu a mai fost atat de vesel.

Daydreaming

2009-10-27T22:20:00.003+02:00

"ce fundal vrei?
albastru. Clar!
Ok, aseaza-te, inchide ochii si... gandeste-te la ceva frumos.
Si tu imi faci poze?"

Da, si ea mi-a facut poza in timp ce eu ma gandeam la ceva frumos.

O cheama Alexandra si ar fi trebuit sa fie scenarista. Acum e fotograf. Am ajuns la ea in studio dupa un drum ca prin culisele unui teatru imbacsit. Studioul era o camera mare si primitoare, cu o acadea imensa intr-un colt, o chitara, o oglinda si o masca venetiana. Cand am intrat se auzea Coldplay.

Nu o cunosteam pe Alexandra pana astazi, deci nu pot vorbi foarte mult despre ea. E o persoana calda si vesela. Iti da senzatia ca o cunosti de multa vreme si ca sunteti prieteni.

Are un proiect frumos: vrea sa stranga 1000 de persoane care inchid ochii si viseaza. Si ea ii pozeaza. Mai multe detalii aici si pozele de pana acum aici.

My Boy...

2009-10-25T16:10:00.000+02:00

Desi nu are nicio legatura cu starea mea interioara...

una din zilele acelea

2009-10-22T19:43:00.002+03:00

... cand toti te intreaba "ce ai?" si tu zici ca nimic...
... cand toti cei care stiu ce ai, nu stiu ce sa iti faca si cum sa te ajute...
... cand nu iti trebuie nimic altceva decat liniste...
... cand esti satul...
... cand oricine poate manca ca nu iti orice in fata ta, ca nu iti trebuie...
... cand iti dai seama ca nu te-ai lasat cu adevarat de fumat si ca iti trebuie tigari ca si oxigen...
... cand o dezamagesti pe E. ca fumezi iar...
... cand nici macar clatitele nu te fac mai putin trist...

... cand vrei sa fii singur.

Trase cu urechea

2009-10-20T14:43:00.002+03:00

"am avut chiar si o mare iubire in brasov"

"stiti cum e?! suntem un manunchi de indivizi intr-unul singur. Adica eu cel de-acum nu mai sunt acelasi de la 20 de ani. Il recunosc pe ala, dar nu mai sunt eu."

"stii... ar trebui sa invat sa traiesc singura"

"fata, si ce-are daca are sex?! sexu' e ok"

"pe bune, te-ai lasat de fumat?! Cum?"

"nu vreti voi sa taceti ca sa pot sa fiu si eu atenta?!"

"hai sa visam la baiatul nostru: brunet cu ochii verzi, nebarbierit, inalt si bine-facut"

ce e neinregula cu mine?!

2009-10-18T05:32:00.003+03:00

copilu' lu' mama... te rog io lasa-te de bautura si nu te mai tatua!

Se zice ca parintii te iubesc neconditionat: fie ca esti urat, gras sau tampit. Ei te iubesc si pentru ei esti perfect.

Unul dintre cele mai triste momente din viata mea a fost atunci cand m-a sunat mama si mi-a zis:

"Cand te apuci de medicamentul asta, trebuie sa te lasi de bautura..."

iar dupa doua zile:

"te rog eu nu mai bea..."

si cu o saptamana inainte:

"da' nu te mai tatua..."

Pana la urma se cheama ca imi traiesc viata sa mi-o distrug?

Toate astea in timp ce sufar si tanjesc dupa o iubire anume si vin dintr-o noapte cu lume gay si o fosta aventura.

Cadou

2009-10-17T02:47:00.002+03:00

Special pentru mine.

Multumiri Ralucai pentru ajutor :)

Alergica la Bucuresti

2009-10-17T00:36:00.003+03:00

"Ma mananca nasul. Si pe dinafara si pe dinauntru. E groaznic. Imi curge. Parca e un robinet"

Sunt o delicata. Nu suport baile de pe palier din camine pentru ca imi inhiba nevoile si imi dau simptome fictive de icter si hepatita. Nu suport dusurile cumune cu inscriptia "FEMEI" pentru ca parul de o varietate iesita din comun - cateodata cred ca pot face o peruca acolo, de pe faianta si din gaura de scurgere imi provoaca greata. Nu suport mirosul statut sau mirosul de orice fel dintr-o casa. Nu suport gustul de dimineata. Nu suport vasele nespalate.

Cu toata delicatetea mea, m-am nascut cu o sanatate virila si cu o toleranta a durerii de invidiat. M-au tintuit la pat doar o pneumonie si doua-trei raceli. Nu am avut vreo boala a copilariei si nu ma duc la doctor decat cu forta. Mi-am facut cercei si tatuaje. Mi-am cauterizat negi. Mi-am scos polipi si masele.

Si ce ma rapune pe mine si ma transforma intr-o epava?! O rinita alergica violenta la aerul jegos de Bucuresti, soldata cu transformarea mucoasei nazale in vinetiu si o luna de antialergice.

Asta ca si cand nu era suficient ca psihicul meu a intrat de mult in soc anafilactic in acest targ. Futu-i!

Si poate chiar (E.) ar trebui sa am mai multa grija de mine...

Prima zi de scoala

2009-10-17T00:21:00.002+03:00

"Trebuie sa luam in consideratie nevoile care le avem"

A venit toamna, iar covorul de frunze ruginii s-a asternut pe pamantul pamantiu. Cu mare entuziasm, am inceput scoala. Ah! Ce dor mi-a fost de violul acuzativului si de miserupismul unora...

Chiar in Lunea Magica, cea a primului seminar, am crezut ca s-a dus dracu' somnul porcesc pana la 12, cafelele de prin centru si petrecerile. Am crezut ca in sfarsit ma voi putea odihni si imi voi reface organismul obosit dupa vara. Un cacat! Un singur se seminar matinal, care se poate recupera si la ore mai civilizate, iar un altul o data la 2 saptamani... In rest, traiasca timpul liber si diminetile luuuungi.

Vreau sa imi ocup timpul. Vorba lui E.: "Tre sa facem ceva pentru noi. Hai incepem cu o lista!". Si maine ne intalnim sa intocmim Trebuie sa...

Noaptea Devoratorilor de Publicitate

2009-10-11T14:43:00.002+03:00

Evenimentul a inceput cu o pauza de doua ore, in care l-am asteptat pe Chirila cu sufletul la gura.

Cea mai lunga pauza publicitara din anul asta a fost mediocra: reclamele bune au compensat organizarea (de fapt sincronizarea) dezastroasa. Asta ca sa nu mai amintim de nesimtirea devoratorilor, care si-au rezervat cate un rand intreg.

Daca ne chemi la ora 8, pe la 8 jumate poti sa te pregatesti sa incepi. Nu sa ne tii doua ore cu 3 melodii pe fundal si afisu' evenimentului pe ecran. Dupa astea 2 ore de colaps, apare agariciu' sa ne spuna ca Vama a ajuns, dar nu canta chiar in secunda asta.

Luni seara - Indubitabil!

2009-10-07T00:23:00.003+03:00

-Am vazut lumina si-am intrat...

Nu mi s-a mai intamplat de multa vreme sa ies din casa si sa uit ca sunt in tigania din regat. Cu toate partile lui bune - care sincer, sunt cam putine, Bucurestii ma sufoca. Ma sufoca oamenii, cladirile/ derepanaturile inghesuite si masinile.

Totusi, in acest mediu nociv am gasit o oaza de refugiu cu parfum de secol XIX: cenaclul recitiri.ro. Lecturile au loc intr-o absintherie, ceea ce te trimite cu gandul la intalnirile simbolistilor, vinul este din partea casei, iar criticile constructive sunt binevenite.

Chiar daca am avut momente in care credeam ca sunt cu Bacovia sau Calinescu in camera, am plecat cel putin intrigata. Asa ca ma gandesc serios sa renunt la cafelele de pe schtrasse si fitza de luni seara sa fie "la cenaclu".

Poate intr-o zi o sa citesc ceva, desi ma pricep mult mai bine sa ii critic pe altii :-).

Nimic

2009-10-03T23:24:00.002+03:00

Obisnuiam sa fiu un om petrecaret.

Azi nu fac nimic. Mi-e lene. E urat afara, deci ma uit la filme si nu am chef sa scriu.

Daca...

2009-10-02T14:57:00.002+03:00

Eu: cineva acolo sus isi bate joc de noi...
A.: Dar isi bate .... de tine.

Daca m-as fi ridicat de la masa cu 2 secunde mai devreme, iar metroul ar fi venit cu 5 secunde mai devreme, iar eu as fi mers mai repede in drum spre casa si ma jucam doar 14 minute cu catelul cartierului si nu mi-as fi ridicat privirea probabil ca acum nu as fi fost trista.

Dar de ce sa se intample asa, cand poate fi o sincronizare perfecta a universului care sa te poata face sa plnagi?!

1 octombrie

2009-10-01T19:02:00.003+03:00

La fiecare inceput, ne punem cate o dorinta.

Teoretic, azi ar fi trebuit sa fie o zi vesela: a fost frumos afara, a inceput scoala si mi-am vazut colegele de grupa cu care am povestit cata-n luna si-n stele si care cred in continuare ca a trai in viata mea, nu te plictisesti. Recunosc, nici eu nu ma plictisesc, dar a devenit agasant. Asa ca de inceput de octombrie, sezon rece si anu' 2 de facultate, imi doresc o alta viata. Cer prea mult?!

In alta ordine de idei, stiu ca Sorin mi-a batut obrazul ca nu am scris despre premierea de la Olimpiada 2.0, asa ca fac o mentiune aici, desi e cam vechi evenimentu' :-). In online, totul e foarte perisabil.

Si vreau sa fac un efort ca in octombrie sa scriu in fiecare zi. Poate nu o sa am lipsa de subiecte, ca deh! in viata mea, nu ma plictisesc....

1 luna

2009-09-09T19:27:00.002+03:00

nu cred ca mai e nimeni pe aici...

Am sperat sa nu treaca o luna fara sa scriu... In august o singura postare, in iulie 9... din ce in ce mai rar.

Da' las' ca vine octombrie!

Curatenie

2009-08-12T17:51:00.002+03:00

De cateva luni, de cand s-au adunat jegul si mizeria, eu nu mai vad frumosul de altadata. Acum vreo saptamana am hotarat ca e momentul sa scot gunoiul de sub covor, sa arunc florile moarte, sa scap de chilipiruri si sa sterg praful.

Azi am terminat. Pana si vaza aceea de un gust indoielnic, in privinta careia nu stiam ce sa fac, si-a gasit locul. La gunoi - a cazut si s-a spart.

Acum nu imi ramane decat sa ma bucur de camera goala, dar curata. Si cred ca de astazi nu mai intru incaltata in casa ca am muncit prea mult zilele astea.

Activitate de stat

2009-07-31T12:33:00.003+03:00

-Unde lucrezi
-La stat.
-Si ce faci acolo?
-Nu se vede?! Stau.

Pentru orice act, certificat de deces, livret de familie sau buletin trebuie rezervată o zi întreagă. Degeaba te duci la 8.30, când teoretic se deschide, că doamnele vor apărea pe la 9. Până deschid ghișeul se face 9 și 15. Evident, primul client nu ești tu, e ăla care păzește ușa de la 7.30. Trec două ore, sunt servite 6 persoane. Intri.

- Știți, certificatul meu de naștere e greșit...
- Păi de ce nu v-ați uitat. E vina dvs. că nu v-ați uitat...
- Doamnă la 5 ani, nu știam să citesc așa că nu vă luați de mine....
- Și acum v-ați trezit că e greșit?
- Așa și?!
- Plătiți taxele și mâine veniți cu actele să vă scoateți altul.

A doua zi te duci cu actele în dinți, și la ghiseul de cloectări taxe (unde treaba merge ca unsă) afli ca eliberarea normală dureaza două săptămani, dar pentru o sumă modică de 10 lei, îl poți avea în cel mult 48 de ore. Plătești, că doar ai nevoie și intri iar la scârbă-n birou să-i dai actele. Iar se ia de tine că de ce nu l-ai verificat și că nu sunt ei de vină că părinții nu se uită. Îți sare țandăra:

-Doamnă, o treabă aveți de făcut: din actul de naștere să luați trei nume și două serii de numere și să le treceți in certificat. Pentru asta sunteți plătită. Dacă greșiți, se cheamă că nu v-ați făcut bine treaba. Mama e plătită pentru altceva, nu să verifice dacă munca dvs, pe care vă luați banii oricum, e bine făcută.
-...
- Bun și când e gata?
-Ați plătit taxa de urgență. Azi e joi, cu 48 de ore... Luni dimineață.
- 48 de ore de azi nu înseamnă luni dimineață.
-Pai da, dar nu lucrăm sâbătă și duminică.
-Păi da, dar eu am nevoie de acte pentru că plec din țară. Și trebuie depuse pentru buletin
-Și nu este taxă de urgență la buletine?
-Pe mine mă intrebați? În plus, pentru greșelile dvs, nu e normal să plătesc tot eu...
-Veniți mâine dimineață să luați.

A treia dimineață la ora 8.30 câteva funcționărese îmbrăcate ca niște sorcove mișună fără nicio țintă dintr-un birou în altul. Pulimea stă și așteaptă... 6 persoane servite în două ore.

Dacă toate țoapele angajate cine știe cum prin primării ar munci și nu ar mai bobina aiurea, probabil nu ar mai exista cozi. Dacă aceleași țoape nu ar mai fi așa grețoase și nu ar mai vorbi cu tine ca și când ți-ar face o favoare, probabil și greșelile le-ar fi trecute cu vederea.

Momentan, din 4 țoape cea mai grețoasă muncește (chipurile), celelalte trei țin umbră prin instituție, fac cafele și parazitează cu succes pe banii fraierilor care muncesc (pe bune) la privat și plătesc impozitele.

Mi-a zis mama că fac reduceri de pesonal de 20%. Asta înseamnă ca două țoape vor continua să paraziteze. O reducere de 80%, bazată incompetență ar rezolva problema. Ar lucra țoapele rămase ca albinele...

Nu mai pot cu Twitter

2009-07-28T22:17:00.003+03:00

Inca incerc sa inteleg Twitter. Nu imi dau seama care e menirea si de ce unii chiar se agita pentru a se afirma in 14o de caractere. Ori e o chestie foarte simpla si superficiala, ori e ceva foarte adanc si complex, ceva ce numai o minte ilustra poate pricepe. Si sunt cu atat mai mult in ceata cu cat aud:

Bai, tipa pe blog e tare... Da' pe twitter e varza!

Cum sa fii varza pe twitter?! E un cod nescris, a ceea ce ar trebui sau nu ar trebui sa scrii pe twitter?! Adica daca pe mine ma taie un shushu, nu pot sa impartasesc asta cu cei care ma urmaresc?!

In alta ordine de idei, dupa 2 saptamani de internship si culoarea inca rezista - adica ma distrez! Pana la twitter, pe care nu il inteleg. Pot sa spun ca am invatat sa imi asum o responsabilitate si sa iau suturi: e ceva sa iti dea mail PR-ul de la Millenium Communications sa iti spuna ca ai uitat un "m" (si nu de la communications) si apoi sa iti mai dea unu si sa iti spuna ca ai uitat si "s"-ul. Si e ceva sa scrii o introducere la un interviu cu eCostin de 4 ori, pana iese bine.

Pe locuri, fiti gata, PR!

2009-07-23T21:20:00.004+03:00

Internship PR 2.0.

Si pentru ca la un internship oamenii nu stau degeaba, am lansat azi, cu surle si trambite, www.pr365.ro, un site cu si despre PR. Toata treaba s-a desfasurat sub ochiul atent (si bagheta magica) al lui Sorin Tudor.

Asadar, sa bem si sa ne veselim in ziua aceasta, noi si PR-ul mioritic, in cinstea acestui proiect ambitios - de care ne vom bucura multa vreme de acum incolo.

A iubi sau a fi iubit

2009-07-19T01:35:00.004+03:00

zi din sirul cel lung al zilelor proaste

Cica fiecare e ciudat si dificil in felul lui. Cica sunt un om deosebit si zice-se ca ca oamenii deosebiti nu isi gasesc iubiri pe toate drumurile.

De cand ma stiu, mi-au placut oamenii ciudati. Oameni cu ceva bolav in privire, oameni puternici, oamenii fermecatori, oameni urati, oameni frumosi, oameni dementi. In general, oameni dupa care am suferit: cei prea frumosi se duc repede, cei fermecatori farmeca multe, cei puternici te calca in picioare, cei dementi te innebunesc.

Cred ca m-au placut si oameni normali. Dar cred ca nu i-am observat.

Am tendinte de autordistrugere. Imi place sa ma chinui. Am reactii de sado-masochism. Mereu alerg dupa ceva. Niciodata nu stiu ce e...

Doamne, da-mi o bere!

2009-07-12T18:45:00.003+03:00

- Tu, da' pe cuvantu meu, unde doamne iarta-ma ii gasesti?!
- Bah... nu stiu.

In magazinul de mobila am aflat ca tinerii nu mai iubesc ca altadata, ca iubirea nu le mai da aripi si ca nu mai au fluturi in stomac.

Nu am avut aripi niciodata, cel putin gratie iubirii. Am avut probabil la majorat cand ne-am suit pe pereti si am daramat baraca. Sau poate in fiecare an de ziua mea. Dar nu am cunoscut inca barbatul care se imi dea aripi. Eventual vant. Cica pe masura ce te maturizezi, iubesti altfel. Eu cred caajungi sa nu mai iubesti deloc. Daca nu am fost indragostita cu adevarat niciodata? Mereu mi-a trecut. Si barbatul vietii mele oricum apare la 3 luni (daca nu si mai des).

Si mai cred ca nu am cum sa iubesc pe cineva mai mult decat pe mine. Si mai cred ca barbatului din mine ii place sa le cucereasca pe femeile din ei.

Ut mortem

2009-07-11T02:08:00.004+03:00

Noi nu traim decat 5-6 ani...

De la 28 la 34.

Preocupata sa imi dau doctoratul in imbecilizare, ma uit la Ally McBeal. Nu e un serial care sa ma satisfaca intelectual, dar e amuzant sa vezi o isterica filosofand ieftin si facandu-se de ras. Una din filosofiile ei este ca la 30 de ani esti, practic, pensionara si nu mai ai mult pana la locul din lumea celor drepti. Ziua in care implineste 30 de ani este aproape la fel de sinistra ca o inmormantare: drame, plansete, riduri fictive.

Din nefericire ideea de "cadavrul de 30 de ani" are adepte.

Nu stiu care dintre noi are problema, dar cred ca primii 20 de ani din viata nu se pun: esti mic si prost. Cat varsta incepe cu 1, ti-e permisa orice aberatie pentru ca "e varsta". Gresesti pentru ca nu gandesti si nici apoi nu realizezi ce ai gresit. Iti dai seama ca a iesit prost, dar nu stii ce a mers prost. Te dai inutil cu capul de pereti pana cand te plictisesti si iti trece.

Cand ai schimbat prefixul si incepe cu 2, si a devenit inutil sa te ascunzi prin toalete sau sa sari garduri in parcare la Universal ca sa fumezi, problemele devin altele si inveti sa gresesti. E o arta si in asta. Stii ca ai gresit, stii si unde si totusi starui cu ambitie in greseala. E omeneste, dar te face sa te simti divin. Nu mai fumezi in buda ca nu mai are farmec. Fumezi pe balcon. Pleci cand vrei de-acasa, vii cand vrei, cu cine vrei. Ai tot timpul si toate conditiile pentru a invata sa gresesti. Te gandesti ca o viata ai, ca inca nu esti om serios si te distrezi in continuare.

Schimband a 4 oara prefixul in viata, la 30 de ani, poti considera ca ai iesit de la pubertate si esti pregatit pentru viata. Teoretic, faci lucrurile mai mult sau mai putin constient si iei decizii rationale. Nu te mai grabesti, ca nu mai ai 20 de ani. Nu mai bei ca porcu' ca luni te duci la serviciu si nu te poti duce in ultmul hal. Nu mai fumezi ca ti-ai dat seama ca nu e bine.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu ma vad nici cu ales langa mine si nici cu copii inainte de 30 de ani. Si nici nu cred sa mor la 35. Ma vad la 80 de ani cu nepotii pe genunchi explicandu-le ca tatuajele si cerceii au fost facute in niste momente de inconstienta, ca a te iubi protejat nu inseamna sa incui de doua ori si ca in viata trebuie sa faci din toate cate putin.

Si da, o sa traiesc mult. O sa mor in pat, dupa o lunga suferinta si ultimele mele cuvinte o sa fie putine si memorabile.

A nu-stiu-cata leapsa

2009-07-08T02:30:00.005+03:00

de la Ionut

1) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
"placeri senzuale. Dar celor mai retinute femei li se inrosesc ochii"

2) Fără să verificaţi, cât e ora?
2:15

3) Verificaţi:
2:32

4) Cum sunteţi îmbrăcat?
Tricou& chiloti

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Pe geam

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Tzaranii din fata scarii care asculta manele la 2 dimineata

7) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Am fost la bunica-mea. Am mancat si am stat de vorba cu tata.

8) Aţi visat ieri noapte?
Cred.

9) Când aţi râs ultima dată?
Acum.

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Un tablou.

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Pantofi :-)

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Angels in America.

13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Nu

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Merge...

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Vreau sa ma indragostesc.

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Sara.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?
Dominic. Alexis Maximiliam. O sa fac doi

18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Nu.

19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?
Par mai tanar decat credeai, nu-i asa?

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
As castra prostii.

21) Vă place să dansaţi?
Da.

22) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Fanii...

Viata la tropice

2009-07-07T21:02:00.002+03:00

Ma trezesc la ora 12, intr-o baie de soare si caldura. Ma spal pe dinti, beau cafea, verfific mailul, mananc, pun rufe la spalat.

La ora 14 incepe pierderea de timp si imbecilizarea. Ma uit la un serial. Frec menta. Fac planuri pentru seara: terasa& cafea& limonada. Sau variatiuni pe tema asta...

Ora 19: ma imbrac si ma aranjez.

Ora 19.45: incepe ploaia.

Ora 20: imi bag picioarele in ea vreme, ma dezbrac si ma uit la un film.

Ora 21: se opreste ploaia, dar nu mai am chef sa ies. Ma mai uit la inca 3 filme.

Ora 3: ma culc.

Cotidian

2009-07-01T10:47:00.003+03:00

Schimbarea: imi e frica de ea, si totusi nu pot trai fara!

M-am tuns cu breton. Cred ca arat ca o starleta porno, sau ca o secretara/ biblotecara obraznica.

Mi-am facut unghiile cu oja turqouise pe "Repere pe drumul gandirii" de M. Heidegger. Nu am gasit alta carte la indemana.

Sunt ancorata in cotidian si imi neglijez spiritul. Asta fac oamenii in general. Vorba lui Martin.

Ingrata posteritate...

Klausenburg

2009-06-29T18:41:00.006+03:00

MaryQueen: Nu va suparati, complexul rezidential Iris... stiti cumva unde e?"
Individa: "Nemtudom"
Misu: "Baga-ti-ai ... ... ..."

Ardelenii nu se grabesc.

Ardelenii sunt prietenosi.

Raman la parerea ca cineva acolo sus isi bate joc de noi: o singura persoana nu imi doream sa vad. Si totusi am vazut-o.

In Cluj mi-am dat seama ca eu nu as putea rezista la camin.

Mai bine pun poze.

Gradina Botanica

Centru

Nu stiu, da' mi-a placut

1009.

Ma gandeam ca daca o sa tot plec, o sa scap si de probleme, da' nu e asa...

Suceava

2009-06-29T18:35:00.003+03:00

Timpul parca refuza sa se scurga, iar singurul "intrus" a fost laptopul meu

Suceava este orasul pentru care Stefan cel Mare e mai mult decat o statie de metrou.

Mi-a placut. Mult.

Cum ii zice...?

2009-06-20T01:14:00.002+03:00

Copil fiind, nu credeam ca voi ajunge sa nu am asteptari de la oameni. Imi plac oamenii, sunt creaturi interesante: toti sunt frumosi, unii - mai ales cand tac. Dar niciodata nu mi-am pus problema sa nu ma intereseze. Acum ceva vreme, ma chinuiam sa nu imi mai pese, sa nu mai dau atentie si sa nu ma mai gandesc atat. Azi, ma chinui sa ma prefac ca imi pasa, ma chinui sa dau atentie si simt ca nu merge. Pana la urma, oamenii sunt trecatori, si prin viata mea, si prin a lor.

Se cheama asta maturizare?

Remember my name, you'll be screaming it later

2009-06-15T20:36:00.002+03:00

Individ: "Andreea, nu cumva ai chef de iesit cu rolele?"
Eu: "Ma cheama Alexandra si momentan invat"
Individ: "a"
Eu: :-)

Chilotzareala intre genii

2009-06-10T21:48:00.003+03:00

Nu m-am tiganit niciodata pentru 5. Nu m-am dus niciodata la un examen doar ca sa il iau. Pana azi.

"Aveti 4 variante de raspuns: cel putin una corecta - pentru care primiti un punct, cel putin una gresita - pentru care nu primiti nimic si una aberanta pentru care vi se scad 3 puncte"

Lipsit-au intrebarile relevante pentru viitoarea mea cariera de mancator de cacat cu licenta si masterat, accentul cazand pe notele de subsol.

Si nu, nu ma chilotaresc daca a fost in 1368, 1369, 1370, 1371.

Scrie!

2009-06-10T12:55:00.002+03:00

Scrie! Scrie orice numa' scrie!

As putea scrie despre un nou record la plans. As putea scrie despre cearta. As putea scrie despre inca un esesc.As putea scrie despre cum m-am plimbat noaptea prin Bucuresti. As putea scrie despre ultimele 3 petreceri. As putea scrie despre cum nu m-am dus la vot duminica, desi militez pentru exercitarea dreptului. As putea scrie despre lenea atroce care ma chinuie.

As putea scrie despre o sesiune (si un semestru) de cacat. As putea scrie despre lipsa de substanta. As putea scrie despre cum stau acum (pe buda!) si scriu. As putea scrie despre discutiile interminabule cu Emy despre cum NU invatam la imagologie. As putea scrie despre cum nu mai pot. As putea scrie despre cum astept sa plec la Suceava, apoi Brasov, apoi Cluj. As putea scrie despre cum astept sa II revad.

As putea scrie despre cum mi se rupe. As putea scrie despre cafelele de la Starbucks. As putea scrie despre cum vreau sa ma indragostesc.

As putea scrie despre multe, dar aleg sa scriu despre nimic...

dedicat lui N.S. - pentru indemnul de A SCRIE.

Cum e sa fii in pielea mea

2009-06-04T17:27:00.003+03:00

Sis: Suntem prea frumosi sa apartinem unei sungure persoane.

Bro: Asa e, Sis!

Vreau sa ma pot ridica din pat si sa nu simt nimic, sa nu imi pese.

Daca stiam ca o sa ma suni cand eram cu el in oras, as fi facut-o mai des.

Lumea incomprehensibila a sexului tare

2009-05-30T11:47:00.003+03:00

ora 23.30

[...]

Baiat frumos: Cand erai cu mine te gandeai la EL?
Eu: E genu' de intrebare cu raspunsul intotdeauna corect si niciodata sincer.
Baiat frumos: DA sau NU?
Eu: ????
Baiat frumos: M-ar durea foarte tare sa fie DA...
Eu: Ce intrebare...
Baiat frumos: Hai ma ca glumesc...
Eu: mda...
Baiat frumos: Da' pe bune acuma te gandeai?
Eu: Intrebare cu raspunsul intotdeauna corect si niciodata sincer... NU, nu ma gandeam...
Baiat frumos: Ce bine... Deci maine la film vine si EL???
Eu: Nu stiu... daca vom vorbi... Da' de ce conteaza atat? Mergem la film... ATAT.
Baiat frumos: Pai vreau si eu sa il cunosc...
Eu: Ce curiozitati ai...
Baiat frumos: Si sambata ce faci?
Eu: Invat pentru examen... Adica asa ar trebui.
Baiat frumos: Pai iesim...
Eu: aham...

Acel EL despre care e vorba...

Cine bate la fereastra mea.. Oooo Oooo

2009-05-29T16:26:00.004+03:00

o gagica cu politia...

Am placerea sa locuiesc intr-un cartier plin de viata, in care domina transparenta. Vecina de la 1 face sex nebun si urla ca o descreierata, tzoapele de la 3 asculta manele si Lili Sandu (pe langa spectacolul cabalin oferit in fiecare seara), cei de la 4 asculta si ei manele, iar eu vorbesc tare la telefon pe holul blocului: "bai ce imi vine sa ma pis, stai ca acu descui usa", "e cacat" "futu-i" etc etc...

De cateva zile insa, am niste spectatori la fereastra care imi tulbura existenta: muncitorii care au imbracat blocul in schele si se plimba aiurea uitandu-se prin apartamenetele oamenilor. Daca numa' s-ar uita ar mai fi ceva, dar mai fac si gauri in pereti... Se zgaltaie blocul!

Toate astea pe langa spectacolul deja existent. Si toate astea in prag de sesiune...

ultimele cuvinte despre barbati

2009-05-27T00:52:00.003+03:00

emy: viata ta parca e un film... serios.

Emy Emy: ce faci?
Alexandra Bombitza: rau
Alexandra Bombitza: :-)
Emy Emy: ce s-a mai intamplat...?
Alexandra Bombitza: nimic

Emy Emy: tu parca te programezi sa iti mearga doar prost
Emy Emy: serios...
Emy Emy: gandeste-te ca tre' sa iti mearga bine!
Alexandra Bombitza: si de fiecare data cand ma gandesc ca o sa imi mearga bine
Alexandra Bombitza: mi-o iau in bot
Emy Emy: zici ca o sa traiesti o dezamagire
Emy Emy: nu stii niciodata cum e...
Alexandra Bombitza: si tot io sunt aia dezamagita
Alexandra Bombitza: macar asa.... zic "stiam eu"
Emy Emy: asa tu practic..iti tai orice sansa..sa fie altfel decat rau..
Emy Emy: daca tu mereu vezi rau..

Raluca Bruss: ce faci?
Raluca Bruss: :*
Alexandra Bombitza: am avut si zile mai bune
Alexandra Bombitza: tu?
Alexandra Bombitza: :*
Raluca Bruss: eu destul de bine

Raluca Bruss: da de ce nu e ziua de azi printre cele mai bune? legat de ...?
Alexandra Bombitza: da.
Alexandra Bombitza: evident
Alexandra Bombitza: turui?
Alexandra Bombitza: :-)))
Raluca Bruss: turuie
Raluca Bruss: te rog

Raluca Bruss: chiar asa de rau e? mama, n-am trait de mult asa ceva
Alexandra Bombitza: iti dai seama ce zi o sa am maine nu
Raluca Bruss: e misto frate, mi-e dor de asta
Raluca Bruss: imi dau
Alexandra Bombitza: raluca..... io mor incet
Alexandra Bombitza: si tu imi zici "misto"
Alexandra Bombitza: sunt la un pas sa o iau razna
Raluca Bruss: dadar e dor pasiune dorinta si ce vrei tu
Raluca Bruss: traiesti de fapt
Raluca Bruss: nu mori

Reabilitare

2009-05-22T16:17:00.003+03:00

Emy: ce-ai ma, esti suparata?
Eu: Da...
Emy: Si io...
Eu: Tu prima sau eu prima?
Emy: Cum vrei...

Si da-i si zi...

(mai tarziu in curtea facultatii)

Eu: Niceeeeeeeeeeee...
Emy: Both of them.

Eu: S-a deschis un Zara nou. Mergem sa dam o spargere?
Emy: DA!

(dupa 3 h in fata la Zara)

Eu: Hai in Paradis!
Emy: Da frate. Sa ne linistim.

Si da-i si probeaza si cumpara.

Emy: te simti mai bine?
Eu: Da.

Deci:

1. Zara nu este un loc propice cumparaturilor. E un centru de reabilitare.
2. Nu exista sentiment mai frumos ca o tzoala scumpa aleasa cu ura.

Relativitate

2009-05-21T22:08:00.002+03:00

Una din zilele acelea cand iesi frumos imbracata sa te duci la un (s)curs si apoi prin oras, una din zilele in care iti iei rochita si sandale.

Indreptandu-ne vertiginos catre plicitiseala care ne astepta in sala de curs, Arpagicul imi face semn. In stanga ce sa vezi: Aoleu maica, rochie ca a mea! Ce sa-i faci daca hainele pret-a-porter sunt facute in serie nelimitata... Face si juna constatarea, claseaza evenimentul la "dezastre" si fuge in alta directie... Eu am vrut sa o iau la o poza, dar la ce fata oripilata avea, nici nu putea fi vorba.

Dupa un curs in care ne-am cacat pe noi de ras, am plecat spre universitate. Supriza de proportii: o pasare s-o cacat pe mine; de fapt nu chiar pe mine, ci pe sandaua mea roz cerise.

Asadar, in fata la reprezentanta Versace din Calea Victoriei am curatat cu servetele si gel dezinfectant diaree de pasare. Poate fi ceva mai frumos?!

Postare

2009-05-19T13:02:00.004+03:00

Doar de dragul de a posta.
Nu sunt o fana a Eurovisionului, dar melodia este...

O mică istorie a umanităţii

2009-05-15T13:53:00.004+03:00

(de la Lullu)

1. Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Şi plânge. Bărbatul descoperă peştera.

2. În peşteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.

3. Copii ţipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul şi bâta şi pleacă la vânătoare.

4. De la atâta carne, Copilul se îmbolnăveşte de scorbut şi beri-beri. Femeia plânge. Bărbatul descoperă agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, Bărbatul lipseşte prea mult de acasă Femeia plânge. Bărbatul începe să crească animale domestice: vaca, oaie, porc, găina, etc.

6. Femeia s-a săturat de friptura facută la ţepusă cu garnitură de boabe verzi fierte mancată de pe o frunză. Şi plânge. Bărbatul descoperă olăritul.

7. În peşteră e curent şi umezeală şi din cauza asta copii răcesc, fac pneumonie şi mor. Femeia plânge. Bărbatul construieşte mai întâi un bordei apoi o casă din lemn şi piatră.

8. A venit iarna şi e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă că pielea blana animalelor moarte se poate prelucra şi confecţionează haine.

9. Hainele din piele precum şi alea din blana put. Femeia plânge. Bărbatul descoperă pe rând hainele din lană (care sunt aspre si zgârie - Femeia plânge), hainele din în (care tot aspre sunt - Femeia suspină) şi într-un final hainele de mătase (care par a fi mulţumitoare - Femeia
zâmbeşte). Mai târziu, Bărbatul rezolvă şi problema mirosurilor emanate de pieile şi blănurile menţionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanţă, cum ar fi protecţia turmelor de animale şi stârpirea potenţialilor prădatori ţin Bărbatul departe de casă. Femeia plânge. Bărbatul domesticeşte câinele şi pisica.

11. Femeia observă că seamană prea mult cu semenele ei. Şi începe să plangă. Bărbatul inventează fardurile şi bijuteriile.

12. Femeia se plictiseşte de atâta stat în casa şi vrea să-si lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul inventează roata, domesticeşte calul şi descoperă barca pentru că femeia e fragilă şi oboseşte repede. În plus, de asta nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând.

.....peste ani...

n. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziţia pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Capac peste toate, ca de obicei, Bărbatul nu e acasă şi oricum nici el n-ar întelege mare lucru.
Femeia ar avea aşaaaaa... un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuţi şi să fie o chestie care sa păstreze anonimatul şi absolut totul trebuie să fie sub control şi... Pentru a nu ştiu câta oara în istorie, Femeia începe să plângă. Bărbatul inventează blog-ul.

Morala: Când femeile plâng, umanitatea evoluează.
Altă morală: Fără femei am fi trăit şi acum în copac.

Bărbatul din mine se abţine de la orice fel de comentariu.

Planeta Maimutelor

2009-05-13T16:42:00.004+03:00

Femeile... Cine sa le mai inteleaga? Cine are nevoie de ele?

Sexul slab are doua talente irefutabile: sa se certe si sa cheltuie bani. Daca o femeie nu poate sa se certe sau sa cheltuie banii (pe care de regula, nu ii face ea) este renegata de specie.

Cearta si instinctul nativ pentru scandal este o trasatura definitorie pentru o femeie. Indiferent de cati ani are in buletin, cand este contrazisa se comporta ca o femeie intre doua varste, victima a sanilor lasati si a menopauzei. Nu am auzit de vreo femeie sa spuna "Da-o bah dracu' de proasta, ca nu stie ce vorbeste! Ce sa imi pun eu mintea cu asta?!". Nu! Femeia isi ea sataru si sare cu tot elanu la beregata nefericitului care a indraznit sa ii puna vorba la indoiala: si da-i si lupta si pizduie, si-si baga si isi scoate, ca o doamna adevarata. Orice, numa'-numa' sa aiba ea ultimul cuvant. Care de fapt, este inceputul unei noi runde de discutii. Odata infrant, sexul slab adopta o atitudine filosofico-superioara, incercand sa demonstreze ca nu s-a facut inteles.

Pentru sexul slab nu exista "nu iti pune mintea cu prostul, ca lumea nu va face diferenta dintre tine si el" sau "nu te pune cu prostul: te duce la nivelul lui si te bate prin experienta". Exista numa' "doamne cat de idiot poa' sa fie. Lasa ca ii zic eu acuma sa se linisteasca, fir-ar al dracu de cretin".

Si din pacate traiesc libere si nestingherite. Printre noi.

Si cel mai trist e ca in compania unei doamne cu frustrari in loc de ratiune, cad in aceeasi capcana: de a fi parte a sexului slab (si nu intotdeauna frumos!)

Intai au fost ele

2009-05-12T14:12:00.009+03:00

Azi am aflat de ce nu m-au dus ai mei la Zoo cand eram mica.

Poşta, postăm, poştim

2009-05-09T01:40:00.019+03:00

Dupa creatie, am ajuns la executie. Spot pentru Posta Romana, careia ii dorim multa... bafta! Distractia nu poate fi descrisa nici in cuvine, nici in beri. Deci: poze!

O buna parte din echipa. Diva, proaspat schimbata

Flexi Coppola si Diva

Filmam.

Brad Pitt

Brad Pitt cautand tigarile in blugii de sub.

Discutii la creatie

Costumiera poshtindu-l pe Brad Pitt

Ultimele indicatii

Diva. O tanara speranta.

Alaturi de fani. Ca intre artisti. Se lucreaza la atitudinea de diva sictirita.

Petrecere. Creatia. (Lipseste un membru)

Multumiri:

Mada. Pentru bunavointa, rabdare si pentru acest Making of...

Andreea Art (Hanul cu Tei) pentru sprijin si intelegere.

De asemenea, nefericitilor care s-au aflat in zona si au ramas sechestrati, fie in magazin, fie in afara lui sau pe strada.

Cum sa...

2009-05-09T01:34:00.002+03:00

La cererea marelui public scriu un articol despre cum sa il cuceriti pe barbatul din mine.

1. Lasa-l sa zburde, sa se uite la meciuri (doar ce a venit de la bere si urlete "nu e steaua!"), sa se uite dupa gagici, sa nu aiba chef.

2. Pune-te bine cu femeia din mine. Chiar barbatul o bate.

3. Imprieteneste-te cu Oaia Colorata. De obicei, barbatul o asculta.

Va urez succes-uri!

Lectii& Constatari

2009-05-05T23:40:00.003+03:00

Alexandra Bombitza întreabă, ei răspund

2009-05-05T01:52:00.009+03:00

Acest post este un pamflet şi trebuie luat în serios.

B.3 Cel mai bun interviu cu o personalitate din comunicare
Mentiune: pot fi membri ai Juriului, reprezentanti ai “clientilor”, vorbitori la conferinte, alte personalitati.
(sursa: http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/premii-pentru-bloguri.html)

Toţi comunicăm, dar depinde de noi (de personal branding, cum spune românul) dacă ne considerăm personalităţi sau nu.

Aşadar, să-i dăm drumul pe nervo-sistem:

Alexandra Bombitza: Hai Salut! În primul rând să ne cunoaştem. Eu sunt Alexandra Bombitză, în mare parte trupul în care voi trei domiciliaţi şi vă faceţi de cap. Acum vă las pe voi să vă prezentaţi.

Oaia Colorată: Hai sictir! Eu sunt Oaia Colorată, partea din tine care mereu are ceva de comentat la adresa ta şi a lumii în general şi tot eu sunt aia care a facut mişto de tine şi te-a trimis la concursul de Miss Boboc, da' tu ai luat-o de bună...
Femeia din Mine: Eu sunt Femeia din tine, ultimul gram de feminitate pe care îl ai, cea care îţi dă unghiile cu ojă, te epilează, îţi cumpără rochii şi pe care Barbatul din tine o bate de o snopeşte când plânge la Mall ca vrea pantofi.
Bărbatul din Mine: Io-s Bărbatul din tine, ăla care mănâncă mici la meciuri, râgâie când bea bere şi are o singură pereche de blugi în tot dulapul. Sunt ăla care ţi-a cumpărat Dior pour Homme, Lancôme - Hypnôse şi Black XS. Sunt ăla pe care îl iubeşti şi îl ingrijeşti, îl cultivi, căruia îi cumperi Esquire şi boxeri. Sunt ăla care, atunci când alergi, te ambiţionează sa mergi mai departe. Încă nu mi-ai zis dacă sunt homosexual sau nu, da' bănuiesc că Femeia din tine e un bărbat. Gay! Să se consemneze că NU sunt cuplat cu Femeia din tine.

A.B.: Cum aţi ajuns în lumea comunicării?

O.C.: Cu forţa. Atunci când tu ai decis să te laşi la mate-info şi să dai la SNSPA.

A.B.: Cum vedeţi lumea comunicării în momentul de faţă?

F.d.M.: Văd multe posibilităţi de manifestare a creativităţii, mai ales în domeniul publicităţii, în care îmi doresc foarte mult să intru...
B.d.M.: O lume în care se fac bani mâncând rahat şi făcând gargară. Măcar de s-ar vorbi corect. Nu e Poli Timişoara! Hai Rapidu'!
O.C.: Întrebarea se pune ce părere ai tu despre lumea comunicării, pentru că tu vei lucra acolo. Noi nu existăm în acte, ci doar în capul tău. Oricum... întreaga idee a unui interviu cu noi este o prostie!

A. B.: De ce crezi asta?

O.C.: Ce om normal la cap are 3 alter-ego-uri şi mai şi face intreviu cu ele?

A.B.: Care credeţi că este contribuţia voastră la ceea ce e Alexandra Bombitza?

F.d.M.: 15 sutiene, 6 rochii, 1 pensetă şi duş în fiecare zi.
B.d.M.: 60%
O.C.: Încă o întrebare din asta şi mă bag la somn.

A.B.: Dacă ar fi să alegeţi o personalitate în care să locuiţi pentru o săptămână, pe cine aţi alege?

B.d.M.: Gina Pistol
F.d.M.: (oftând): Dragoş Bucurenci... Ce bărbat...
O.C.: Aş face schimb cu tine: eu vin cu corpul, tu cu mintea.

A.B.: Totuşi, Oaie Colorată, o personalitate...

O.C.: Dumnezeu.

A.B.: Ce vă frapează în România astăzi?

B.d.M.: Că Steaua e pe locu' 7 în clasament şi că se vorbeşte serios de impozitul forfetar.
F.d.M.: Că nu sunt suficiente mall-uri şi că Viktor& Rolf nu fac livrări în România. Asta ca să nu mai zic că bărbaţii români "e" nişte mitocani.
O.C.: Că dăm atenţie Piticului Porno şi altor scursuri. Că ăştia de comunică atât nu vorbeşte prea bine româneşte.

A.B.: Credeţi că aceste probleme precum şi altele, cum ar fi brandul de ţară, se pot rezolva prin comunicare?

O.C.: Pisi, da' tu chiar îţi baţi joc de mine! De ce ai mai dat la FCRP, dacă nu eşti convinsă?! A! Vrei să vezi dacă ştiu? Trebuia să mă întrebi înainte să dai la facultate. Acum pe bune, da, se pot rezolva, dar în primul rând, trebuie să rezolvăm problemele din comunicare. Este important ca atunci când deschizi gura, să ai ce spune. Altfel pare că ai deschis gura, da' ai gândit cu curu' , ceea ce nu e bine. Vorbim ca să cuminecăm, cum ar spune Noica, nu ca să ne auzim vorbind. Pentru asta există oglinzi, ospicii etc...
B.d.M.: Mi se rupe... Avem un imn?! Restul "e" detalii....
F.d.M.: Consider că problemele se rezolvă cu timpul şi prin comunicare. Cât despre brandul de ţară, este o problemă atât de promovare, cât şi de infrastructură.

A.B.: Cum credeţi că va arăta lumea comunicării peste 5 ani?

O.C.: O mlaştină mirositoare, ca tot vorbeam de funduri, în care se vor scălda toate verzele cu pretenţii de orhidee, creative şi bune comunicatoare. Iar din când în când, va mai fi câte unu' care chiar să ştie meserie. Degeaba vin acuma ăştia la conferinţe şi zic "mai uit la voi şi îmi dau seama că lumea comunicării va arăta foarte bine", că io mă uit în sală şi văd un mare hău, un vid intelectual. Şi culmea, aia mai şi pun botu', adică cred cu naivitate şi vin la şcoală şi se cred Socrate-n ale comunicării. Nici măcar fizic nu poate să arate bine această lume în condiţiile în care toate PiTzI se văd piariste şi se tunează din cap până în picioare. Aşadar, în ritmul ăsta, mlaştina va fi din ce în ce mai urât mirositoare, ne vom scălda cu toţii în ea, şi din când în când, ne mai dăm câte o flatulaţie-n nas, să arătam cine suntem.
B.d.M.: Ştii cum e cerul la apusul soarelui? Exact aşa, numa' că verde.
F.d.M.: O lume în care se munceşte cu pasiune pentru binele publicului, mediului şi al organizaţei; o muncă ce va fi condusă de etică, moralitate şi principii...

A.B.: Ce meserie mi-aţi fi propus, dacă nu cea de comunicator?

O.C.: Jeg Eliminator Officer& Mânuitor Mop Executive
F.d.M.: arhitect
B.d.M.: Om politic sau patron cu studii superioare.

A.B.: Ok, vă mulţumesc. O noapte furtunoasă vă doresc!
O.C.: La fel.
B.d.M.: La fel.
F.d.M.: Te poop, tu fată!

1 Mai - mergem si la anu'

2009-05-03T16:32:00.003+03:00

Te frige, las-o jos...

2009-05-02T19:17:00.003+03:00

Initial postarea ar fi trebuit sa se cheme "Autoflagelare de 1 Mai" - Lectiile Esquire despre rom pe care barbatul din mine le-a citit stand pe bordura autogarii din Mangalia nu s-au putut materializa in Vama Veche.

Familia a ajuns la mare de 1 Mai. Inca din gara infecta din Constanta, femeia din mine a intrat in moarte clinica. Ramasi doar noi trei, am hotarat sa incercam niste experiente noi, adica sa ne ducem in Vama Veche - 2 Mai. Am trait niste experiente atat de noi si revelatoare incat acum suntem caliti pentru viata.

Spiritul nomad al oii a ajutat-o sa se integreze macar mental cu animalele din jur. Ea s-a simtit excelent dansand pe plaja, band bere si fara dus 3 zile. Totusi, hainele potrivite atent de femeia din mine au tradat anii petrecuti in Mamaia.

Barbatul din mine a sustinut ca el este un barbat adevarat deci nici cele mai aprige conditii nu ii ranesc orgoliul masculin.

Eu m-am simtit bine, dar am fost cu gandul la femeia din mine. A dat in lesin, apoi a intrat in moarte clinica. Mi-a fost teama ca nu se va mai trezi.

Asadar, ce am invatat in si despre Vama Veche:

1. Sa beau bere.
2. Berea tine de foame, sete, somn.
3. Sunt buna la pogo (moseala pentru cunoscatori)
4. Joc fotbal rezonabil.
5. Geaca de piele si sticla de bere nu te fac un star rock, dar cu siguranta iti dau mai mult tupeu.
6. Magazia mea de cacat e mai mare decat a ei. La orice confruntare, castig.
7. Pot dormi pe o muchie de pat.
8. Havana neagra de 8 ani e o injuratura in Vama
9. Nu put daca nu fac dus trei zile.
10. Am rabdare: 1 ora si 20 am facut coada la shaorma.
11. Ca Vama e la fel de scumpa ca Mamaia, doar ca mai jegoasa.
12. Ca cel mai bun lucru la tequila din Vama e sarea si lamaia.
13. Oamenii se pot schimba. Mai ales in rau.
14. Focul de tabara e genial.
15. Ioana e un sofer excelent.

Un singur lucru nu am inteles in experienta asta: ce e atat de tare, cool si misto sa stai cu cortul in frig, sa nu vrei un minim de civilizatie, sa bei bauturi proaste, sa nu te speli cu lunile (sa nu ai buda), sa fii tatuat, sa fii gaurit si toate astea pe bani multi? De aici... autoflagelarea